Poezii despre crucificare
Rezultate pentru crucificare în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Crucificare autumnală
Vine toamna ca o cruce
hai să ne urcăm pe ea
că dincolo de răscruce
răstignită-i dragostea
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Juan (20 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucificare
Ieri, pe inserat,
mi-ai aspirat
particulele sufletului,
muscandu-mi privirea
pana la sange,
pironidu-mi incheieturile
pe rugina infecta
a existentei tale
si slobozind otetul
refuzului macabru.
poezie de Andrada Lupean
Adăugat de Maria Duican
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt liber să visez că sunt liber
precum o gâză prinsă-n lumină
(nu voi ști niciodată dacă era dispusă să ardă)
...............................
poate nici Isus nu era pregătit de crucificare
...............................
doar din când în când rătăciții mai împart speranța
ereticii doar vin și pleacă ca la un job regulat
nu ca o scuză pentru cine știe ce războaie
doar așa ca să nu moară de plictiseală
între două veșnicii
iar eu îmi strig dorul de primăvară prin tine
ca să uit de toate zăpezile acestea cenușii
ca și cum doar împreună putem elibera fulgii
din strânsoarea gravitației
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru
Invidioși, aezii citesc pe-ascuns ce scriu
Și și-ar dori să-mi sune cuvântul în pustiu,
Dar nici nu știu confrații c-acesta-i visul meu,
Să fiu botezătorul de verb prin Dumnezeu
Ce spune, ca Ioan, că-s doar trimis în lume
S-anunț că nu sunt eu, ci este un alt nume
Poetu-n care însuși chiar Domnul e-ntrupat
Și care-n Poezie va fi crucificat,
Spre a-nvia apoi, a treia zi din moarte,
Ca geniu nemurit de lume într-o carte...
Deci, har nu am prieteni și nici nu sunt ales
De Cer să fiu un geniu, sau spus de un eres,
Astfel încât din Cer nu vin ca geniu care
Vă poate eclipsa printr-o crucificare,
Doar voi veți străluci pe-al Poeziei astru,
Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucificare
Lunecam pe firul nopții în mătasea nemăsurată de croieli.
Luminile ochilor se împleteau mistuitor.
Am băut clipele până la fund. Ce fior!
Și când eram aproape, mi-era dor!
Am făcut cort de zvâcniri, de retrageri în răsărit, în apus,
am făcut slalom între vise și pământ,
izvor de tăceri, de cuvânt.
Păreau orele fără sfârșit,
se oprea timpul în loc. Ce nadir, ce zenit!
M-am izbit de luceferi și zmei,
m-am pierdut pe cărările ochilor,
de povestea inimii, sclipitori, grei.
Am plutit pe covorul de aur și lut,
lumina și frigul am gustat,
ca pe vinul împărtășaniei,
poemul anilor, am băut,
din cap până-n călcâie,
pe viață și pe moarte, în toate cele,
iubire, te-am primit,
te-am căutat. Ai uitat?
[...] Citește tot
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vidul când trece din mine în lucrurile ce au nevoie de statornicia mea
nu a rămas nimeni care să spună că tăcerea e o armă cu două tăișuri
nu a lăsat nimeni acest gol să se retragă liber din noi
să tacă
prin adevăruri răsturnate
în timp ce nespusele din absențe scriu istorii plauzibile
nu mai există erori
doar transparența eroilor când se retrag în deșert
nu de aici vor pleca cei ce trăiesc prin iluzii și
nu aici vor reveni iluminații atunci când se adâncesc în sine ca niște puțuri
înainte ca petrolul să țâșnească
mai viu
decât sângele când leagă mamele de prunci și semințiile de statui
nu prin noi se va propaga viața
mai probabilă decât moartea
piciorul cârtiței scobind tranșee
și nu din noi va izvorî sămânța nemuritorului
bocancul rupt
mai extatic decât ființa slăbănoagă scâncind în coaja ei
[...] Citește tot
poezie de Angela Furtună (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!