cristal

Erau doar cuvinte de cristal

Pentru mine-ai ţesut cuvinte de cristal...
strălucitoare, orbitoare, amăgitoare
şi sufletul iubea a se oglindi absidial
în micile curcubeie de lumină prigitoare,
contemplând sărutarea soarelui pe pielea fină,
pe ochii pierduţi în visare de-albastră lumină
şi buzele arse de dorinţa felină.
Erau însă doar cuvinte ce cristal...
fragile şi efemere se-ndepărtau în astral.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mal de cristal

E parcă
O barcă
La mal
De cristal

Şi-n barcă
Încearcă
Să suie
-o gutuie,

Gutuie
Gălbuie,
Eşti lună
Străbună,

Gutuie
-amăruie,
Eşti lună
Cunună!

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima de cristal

Departe în umbra visului tău oval
Fluture pe o petală
Eram o lacrimă de cristal
Dulce amară
Adânc adânc în inima ta
Cu viaţa care muşcă din moarte
Erai vaporul ce mă naviga
Departe departe

Târziu eram un râu de lacrimi
Sparte în cioburi de cristal
Corăbiile tale biruiau furtuna
Ispitelor mele deşarte
Noaptea adorm fără păreri de rău
De dimineaţă o să răsar din pieptul tău
Departe de moarte

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal, Fluturele de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicicând

Cānd viaţa mă îndemna să urăsc
mă zăvoram într-un cristal de gânduri curate,
le povesteam îndemul lui Dumnezeu
că viaţa ar trebui trăită fără de păcate.
Când răutăţile loveau
transformam negrul lor în raze cristaline
iar gāndurile mele sperau
la o viaţa curată plină de bine.
Din relele multe am strâns o salbă-n cristale
e talismanul ce-l port mereu în inimă şi gând
rugând cristal după cristal
să nu ajung să cunosc ce-nseamnă ura
nici azi, nici mâine, nicicând!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturele de cristal

Nu o lăsa să plece
Ea nu crede în a doua şansă
Nu se va întoarce
Ştie să zboare
E un fluture cu aripi de cristal
Pentru ea nu există încă o floare
Noaptea adoarme pe o lacrimă
Dimineaţa dispare
Rămâne o picătură de nectar
Ia-o în braţe
Azi eşti petală
De piatră din apă curată
E ultimul ei avatar

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Odysseas Elytis inima de cristal a Greciei

Libertatea transpiraţie celestă
izbucneşte
prin toţi porii sufletului tău
zbuciumat ca Marea Egee

Pe vremea aceea
dorul îţi flutura
precum
părul iubitei

Şi numai amintirea
îţi strânge
de gât

acum

versurile de cristal

PS
În

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2 noiembrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, glob de cristal

Iubire, globul de vis din cristal
Cu clipe, petale de ireal..
Te rostogoleşti şi micşorezi
de la an la an până mimezi..

Un monoton cu funebru de banal
In nevoile cu carusel de hamal..
Lăsând deja-vuuri reci de marmure
In cavoul cu plase de amăgire.

Asteptând sfârşitul cu florile
moarte, ce au fost ale iubirii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Potop, cad stele albe de cristal
Şi ninge-n noaptea plină de păcate;
La vatră-n para ce abia mai bate,
Azi, a murit chiar visul meu final.

Şi ninge-n miezul nopţii glacial...
Şi tu iar tremuri, suflet singuratic,
Pe vatră-n para slabă, în jăratec, -
Încet, cad lacrimi roze, de cristal.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Andreea C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cristal în vitrinele ochilor tăi

cu flori şi
o ciupercă de raze
ne înveşmântă
primăvara aceasta
pe
aripile ochilor tăi
asigurându-ne
liberul acces
la
cumpăna izvoarelor

picurii
îmbrăcaţi în roua chemării
nu întârzie să apară
creionând ziua
cu flori de cristal
până-n vitrinele ochilor tăi

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2017, Cluj-Napoca)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea roşie când se desparte

hai murgule stoarce sub copite tihna acestei lungi nămieze
du-mă la penumbra părului dragei mele drage
ce-adună pripasul clipelor cu genele-i frumos mirositoare
şi le coboară apoi în zâmbetul întâmpinării

ea învârte pe deget un glob de cristal

hai murgule nu mă lăsa în faptul serii
poartă-mă lin şi mereu iar de-ar fi
să se sfârşească iarba
cu pământul de sub ea să nu-ţi pese

ea învârte pe deget un glob de cristal

hei murgule părăsiţi suntem de salcâmi
ne mai umblă doar umbra lor prin artere
nu te opri chiar de-om ajunge la mal
zâmbetul ei este marea roşie când se desparte

ea învârte pe deget un glob de cristal

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!