Poezii despre creier
Rezultate pentru creier în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Scârț cu scârț
pitici sau pisici
pe creier? sau purici mai mici
decât pitici sau pisici
pe creier? aici
e aici: scârț
scârț un greier fără creier pe creier
aplaudat de pititci
dar scuipat c-un oftat de pisici
sărit de puricii mici
și totul și
totul pe creier -
pe-aici!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu doar stai doar acolo
Tu doar stai acolo și tolerezi asta,
în același fel în care-n această țară sunt tolerate toate.
Orice fraudă, orice minciună, orice glonț în creier.
Cum tu deja accepți gloanțe-n creier,
ceva va deveni normă doar după ce glonțul
va fi pătruns deja în creierul tău.
poezie de Imre Kertész din Lichidare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
Eu îmi doresc, mai mult ca niciodată,
Să aflu dacă are creier "X".
Mai mult, aș vrea să știu cât cântărește.
Privind acest aspect, să știți, insist.
Și iată că aflai o noutate
Iar azi, mi-e visul drum spre împlinire,
Căci "creierul este o cotă parte,
Din greutatea pielii", aflu-o știre.
Deci ce-mi rămâne, dragii mei, decât,
Să îmi jupoi amicii motivat,
Pentr-a cunoaște cât anume, ei,
Au creier, neuroni, apă,...
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima agățată
Inimă agățată de ochi
ochi agățat de unghie
unghie de creier
creier agățat de sfârcuri
sfârc agățat de mamă
mamă agățată de cruce
cruce agățată de ușă
ușă agâțată de ușă
ușă agățată de ușă
tată căutând cuie
cuie agățate de mâini...
toate suspendând
de un păianjen cu cruce!
Mai jos viitorul încălzit
vânează trecutul.
Inima agățată a tresărit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un timp fără suflare, un creier rămas gol
Un soare decedat și-o lipsă de lumină,
Un râu care se-ntoarce în fostul lui izvor,
În inimă și-n gând, tăcerea va să vină,
Iubindu-mi amintirea, mă pregătesc să mor.
Un vis neterminat și-o dragoste pierdută,
Un cer care-și aruncă odrasla în pământ,
Un dor incinerat, o umbră tristă, mută,
Cenușă risipită de nemilosul vânt.
Un doliu sideral și-o cumpănă stricată,
Un vers slăvind iubirea, zadarnic protocol,
Mister elucidat, speranță expirată,
Un timp fără suflare, un creier rămas gol.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta interioară, din iubire
În noi, lupta interioară, nu are sfârșit,
Între inimă și creier e zbucium infinit,
Când inima vrea și poate să iubească,
Unda din creier începe s-o oprească.
Legătura de zbucium, când e sfărâmată,
Apare gura lumii, cea neînduplecată,
Uite săraca, săracul, n-au șansă, n-au noroc!
Trupul încercat cade-n genunchi, în foc.
Arde intens până hărțuirea se termină,
Până rugina credinței devine lumină,
Până lupul bun înghite lupul rău,
Până iubirea scapă de tenebrosul hău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am simțit o Înmormântare în Creier
Am simțit o Înmormântare în Creier,
Bocitoare se jeleau neîncetat
Umblând - de colo colo - până când
Și Judecata mi-au întunecat
Iar când s-au potolit cu toate,
O Slujbă ca o Tobă s-a pornit -
Bătând într-una până ce
Și Cugetul mi-a amorțit -
Am auzit apoi săltând o Lacră
Pe suflet parcă-mi scârțâiau anume
Cu-aceleași Încălțări de Plumb
Spațiul întreg - a început să sune,
Și parcă Cerul tot era un Clopot,
O singură Ureche, tot ce era Suflare
Eu și Tăcerea, ciudată Pereche
Naufragiate aici, solitare
[...] Citește tot
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ștefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foc pentru vioară și orchestră
În loc de creier jar parc-aș avea
cuvintele se-aprind pe limbă
cenușa devorând stea după stea
în gândul meu tăcerea-și plimbă
Cuvintele se-aprind pe limbă
miroase gura a foc și pară
un rug atâta am în partea stângă
și altu-i trupul tău vioară
Miroase gura-a foc și pară
cenușa devorând stea după stea
în pieptul meu arde a doua oară
în loc de creier jar parc-aș avea
Cuvintele se-aprind pe limbă
și cântecul în foc mi-l schimbă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o mare de plasmă
Într-o mare de plasmă
se balansează o pasăre.
Ea care este a aerului, - acum
în altă stare, în altă culoare,
în altă mișcare,-acum
trebuie să fie cu totul alta, acum.
Lipsește greutatea, dar lipsește
și viteza, și plutirea...
Se zbate pasărea într-o mare de plasmă
ca să-și păstreze granița aripii și firea.
Poate că această stare nu va trece
niciodată,
poate că pasărea va rămâne definitiv în plasmă
și poate
că înfioratul meu creier gânditor
va rămâne mereu locuit
de această fantasmă.
Noroc! Îți spun ție pasăre măiastră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pandemia
Avem o pandemie... sigur, sigur?
Am spus de la-nceput, nu cred o iotă!
Am cercetat, am vrut să mă asigur,
Și mi-a ieșit "decât" o anecdotă!
Am fost ostracizat și pus la colț
De către cei ce-au pus botu' la-naintare
Care-au crezut televizoru-n clonț
Și s-au lăsat spălați pe creier... care are...
Care e anecdota? Una scurtă:
Când ești slăbuț de creier și credul
Ca să ți-o tragă guvernantu' bine
Nu e nevoie decât de-un IQ... nul... nul...
Nu poți să crezi că după trei decenii
Din comunismul după optzeci-nouă
Avem o populație cu... tenii...
La creier c-o manipulare nouă.
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (8 iunie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >