credit

Probabil

Credit şi debit:
Să te corectez!
Să-ţi pun cuvinte pe doruri
Şi vrere în teamă.
Să-ţi schimb adresa inimii
Cu una mai aproape
Şi să-ţi fac livrare la domiciliu:
Tratament preferenţial...

Pe drum, să te răzgândeşti:
Şi să vrei mai mult.
Să-ţi caut o nouă "comandă",
Cu produse mai apropiate
Cererilor tale.
Să-mi răspunzi diplomat
Şi să-mi zâmbeşti firesc:
Scop atins...

Credit şi debit:
Să te corectez!

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (4 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul se plăteşte

Primeşti când intri-n viaţă
Un credit în minute
Şi cheltuieşti din ele
Cu fiecare clipă
Şi la final
La facturare,
Totul se plăteşte.

poezie de Mihai Vintilă din Fiare şi Oameni (2012)
Adăugat de Frimu Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie

Şi acum iar nu înţeleg
De vreme ce sunt un simplu pom
Şi am neputinţa săpată în palmă
Pentru ce mai poposiţi la paorta mea?

S-au v-aţi amintit că sunt negustorul
Care vinde pe credit
Petice pentru haina perfecţiunii.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroşani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverend, Lemuel Wiley

Am ţinut patru mii de predici,
Am condus patruzeci de campanii de revigorare evanghelică
Şi am botezat mulţi convertiţi.
Oricum, nici o altă faptă a mea
Nu străluceşte mai vie în memoria comunităţii
Şi nu este mai preţuită de mine:
Iată, am salvat familia Bliss de la divorţ,
Ţinând copii departe de asemenea ruşine
Pentru a creşte oameni şi femei întru morala creştină,
Fericiţi ei înşişi, un credit pentru oraş.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă las înnebunit!

Sunt absolut normal.
Spun ce spun cu toţii.
Cea mai obişnuită faţă,
Un costum modest...
Teracotă în sufragerie,
Faianţă în baie.
Cont pe internet,
Credit ipotecar.
Gimnastică dimineaţa.
Bazin de înot seara.
La biserică, de sărbători.
Ziare, atunci când apar...
O cărticică, un film, muzică.
Cafenea şi întâlniri.
Coşmaruri tipice.
Lucru, concediu, lucru, lucru.
Îmi cade automat din mână
Crâmpeiul meu de cer:
Oamenii normali nu scriu versuri.

poezie de Jerzy Paruszewski din Owaki i taki, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îi expirase cardul
de nevoi personale

nicăieri nu găsea credit

nu îşi dorea mare lucru

nici genţi vuitton
nici măcar o curea de la gucci

prefera nişte opinci
din piele de porc
ce i-ar fi oblojit rana din tălpi
o traistă din păr de cal
pe care s-o poarte cumva
pe inimă şi şold

o frânghie îşi dorea
ţesută din bucata de cer
şi setea pietrelor

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inutilitatea omului onest

Un om onest dezamăgeşte des,
E inutil vreun credit să-i acorzi,
În ţara noastră e ţinut în corzi
Şi-n demnităţi nu trebuie ales...

Pentru şnapani nu e de interes,
Fiindcă, onestul n-are loc sub soare,
Un om onest dezamăgeşte des,
Nu trebuie, nicicum, să-i dai crezare.

În ţara noastră, omul de succes,
Aflat la munte sau aflat la mare,
E-acela care minte cît mai tare,
Slujidu-şi, cinic, propriul interes...

Un om onest dezamăgeşte des!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NOROCUL

NOROCUL
autor Ludmila Maciuga
Fiecare câte-o dată,
Mai oftează cu suspin,
Vrea norocul ca să-l bată,
Să mai scape de un chin.
Dar norucu-i fără vină,
Ştie care-i drumul lui.
Îşi caută singur grădina.
Şi nu spune nimănui.
Care-l are-n buzunare,
Spune că nu la văzut,
Având un oftat durut.
Īnsă-l are fiecare,
Care-n studii, sănătate,
Care-n soră ori în frate.
Care-n rude ori părinţi,
Care-n sufletul de sfinţi,
Care-l are-n libertate,
Caută credit cu rate.

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca un activ fictiv

Dacă viaţa ar fi un activ fictiv,
Rezultatul exerciţiului ar fi între real şi imaginar.
În casă, am avea monetar de vise,
În conturi, taxă pe vicii şi pe şansă, accize.
Dacă am pune impozit pe gândit,
Mi-e că n-ar ieşi pe profit.
Dacă am trece la soldul imaginaţie,
L-am putea scoate la licitaţie,
Nu de alta, dar s-ar cam pierde idei,
Ce valorează lei grei.
Am apelat şi la amortizare,
Am investit valoare, am primit penalizare,
De un ban, de doi,
Am dat şi cu împrumut,
Ce am dat, nu am cerut cu dobândă înapoi.
Am oferit şi 'credit' multor persoane,
Dar m-am ales doar cu aşteptări înşelate.
Nu ştiu în ce parte înclină balanţa,
Însă, la bilanţul final, am rămas cu rezerva speranţa:
Cât e de reală sau fictivă viaţa?

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul pe nimic

Plouă mereu, viaţa-i plumburie,
Totu-i neclar în a noastă minte,
Vrem curat şi viaţă azurie,
Zile însorite în aşezăminte...

Paşii ne poartă pe cărări închise
Către zenituri pierdute, ancestrale,
Dispărând vremelnic în abise,
În locuri pierdute, spaţii abisale...

Suntem generaţii fără misiune,
Zeloşi, numai pentru veşnica foame
Dând la coş a noastră-nţelepciune,
Acceptând importul cu reguli infame..

Ne vindem inteligenţa, la preţ derizoriu,
Invenţii importante le înstrăinăm,
Succesul nostru este iluzoriu
Am vândut totul... acum suspinăm!

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Dumitrescu (aprilie 2016)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!