Serioase/triste despre covor de flori
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru covor de flori în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Iubire pură! Dezbracă-ți sufletul de trup, apoi așează-l precum un covor de flori la picioarele iubitei tale!
Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Covorul magic de cărți
dedicat Melaniei Cuc
poetul își puse cărțile
scrise, chiar de el, la picioare;
împreună formau un covor
pregătit, prin lume, să zboare.
apoi le spuse și celorlalți:
-veniți, e un covor fermecat,
dacă știți pe de rost un poem,
va va duce spre locul visat.
ceilalți au venit, dar tăceau,
privind spre covor cu regrete,
nu știau nici măcar un cuvânt
chiar de-aveau mobil și... tablete.
iar câțiva, de frustrare-au călcat
pe covor, ștergându-și pantofii;
nu aveau nevoie de pilde,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea (10 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sfârșit, s-a găsit un om deștept, mă refer la com. 14, care vrea să împace lupul, capra și varza. [...] | Citește tot comentariul
Epitaf
Nu mai plantați peste mormânt trandafirii
Pe care-n viață i-a iubit atâta, ea:
De ce să o mințiți cu un covor de flori,
Căci nu le poate mirosi și nici vedea?
Ea-i fericită acolo și-așa o să rămână
Cu ochii acoperiți de-un munte de țărână.
epitaf de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Flori uscate - amintiri, flori de ceară - iluzii, flori de târg - sentimente de societate, flori de gheață - poezia bătrâneții.
aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori
Unii preferă dalbe flori,
Alții, în galben purpuriu,
Dar mai ales de sărbători
Eu le doresc de timpuriu
Flori care trăiesc în glastre,
Sau cele care dau prestanță,
Care lucesc în zări albastre,
Eu le râvnesc ca ambianță
Flori care cresc pe câmpie,
Pe coclauri sau grădină,
De orice fel, cu bucurie,
Eu le iubesc cu rădăcină
Flori de piatră, ori de mină
Sau adunate în buchet,
Care răspândesc lumină,
Eu le ador în mod concret
[...] Citește tot
poezie de David Boia (3 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multumesc ca ati facut acest site cu poezii despre flori mi-a fost de folos la ora de biologie
Sculați, gazde, nu dormiți!
Sculați, gazde, nu dormiți,
Vremea e să vă treziți.
Casa să vi-o aranjați,
Flori de măr,
Și masa s-o încărcați
Flori de măr,
Ca umblăm și colindăm
La mulți ani să vă urăm,
Să traiti, să-ntineriți,
Flori de măr,
Pentru mulți ani fericiți,
Flori de măr,
Și la anul vom veni,
Numai dacă ni-ți pofti.
Și mai multe vom ura,
Flori de măr,
Un cocuț dacă ni-ți da,
Flori de măr,
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă-i...
În lacul cel verde și lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâșâind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă in umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalț-a ei frunte spre cer.
Pe stânca sfărmată mă sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo-n răsărit
Și caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La gemătul dulce din vânt.
Natura de jur, împrejur.
Pe sus e o boltă de-azur,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A c a s a n i m ă n u i a
Cuvintele pierdute din a c a s a n i m ă n u i a:
flori de cer,
flori de ger,
flori de speranțe și lacrimi
care-și așteptă următoarele generații să le unească rădăcinile cu cele ale stejarilor.
poezie de Camelia Oprița din Ecce homo (decembrie 2007)
Adăugat de Alberto Casiraghy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covor de frunze ruginite
Sfios, călcam pe frunze ruginite,
Ce este-al toamnei nesfârșit covor,
Trăiam în melancolicul decor,
Un timp ascuns în gânduri regăsite.
Se scurge vremea încet, pe nesimțite,
Iar clipele dansează-amețitor,
Că noi simțim al toamnei drag fior
În inimile noastre răscolite.
Ca doi copii ne ținem azi de mână
La fel cum am făcut și-n alte dăți,
Ești vraja reîntâlnirii și stăpână
Ce-alungi neliniști și singurătăți.
Un murmur de izvor dintr-o fântână,
Cu setea de dorințe, când mi te-arăți!
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am văzut și altfel de pământ pe mormintele bunilor mei: flori de cer, flori de ger, flori de speranțe și lacrimi care-și așteptau următoarele generații să le unească rădăcinile cu cele ale stejarilor. Așa am învățat să redevin român.
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >