cotofana jupaneasa

Coţofana

Ştiu de mic copil, de-o viaţă,
Coţofana e o hoaţă;
Fură ouă din cuibar,
Pui crescuţi de gospodar:

De găină, prepeliţă,
Curcă, gâscă, păuniţă,
Bibilică şi de raţă,
Căci e cea mai mare hoaţă.

poezie de George Budoi din Păsările în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 decembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bivolul şi coţofana

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coţofană
Când în sus şi când în jos.
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aşa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!

Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,
Se piteşte la pământ
Şi de-odată – zdup! – îi sare
Bivolului în spinare...

Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne

[...] Citeşte tot

fabulă celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neatinsă nicăieri

te-apropii cu sfială
de frunza rătăcită
a unui baobab
din jungla tropicală

o-ndeşi la sânul tău
ca pe o coţofană
te-nchini
te rogi
îngenunchezi
şi-apoi
cu mâinile-amândouă
o tămâiezi
până când vezi pământul
cum se crapă

tu dă-o de pomană
când toamna stă să-nceapă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc, Doamne

Doamne, Când nu ştiam încă, cine, de unde
şi, mai ales, de ce m-a adus pe lume,
Tu, Doamne, mi-ai luat-o la tine, fără să mă-ntrebi,
pe măicuţa mea bună!
Şi, în locul ei, fără ca eu să-ţi fi răspuns,
mi-ai trimis pe cap, Doamne, o coţofană!
Ea, coţofana, avea darul să se transforme în:
vrăjitoare, bufniţă, varză murată.

Aşadar, adio mamă!
Gustul surogatului a substituit, rapid,
un moft copilăresc!
Îmi amintesc, de parcă ar fi colea:
sterpe, slute, lugubre, nişte straie incerte,
difuzau sinistru şi agasant,
refrenul aceleiaşi melodii: biată copilă!
Era de neîndurat...
Cât de nefericită am fost, Doamne!
Şi am crezut că nu exişti...
Sau că nu mă iubeşti...!

[...] Citeşte tot

rugăciune de Iulia Mirancea (2 august 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucuvaia

CUCUVAIA
versuri Ioan Ciprian Moroşanu

Pe meleagul vieţii mele
Cântă-n versuri cucuvaia,
Dar nu prevesteşte rele...
Cică... i-am furat odaia

Şi mă scuipă jupâneasa
Cu strigări zaharisite
Să mi se dărâme casa,
Să mă duc la cele sfinte,

Să se culce lângă mine
Când prin inimă-mi scânteie,
Viscolul cu plapumi fine
Nălucindu-mi a femeie ;

Să am somnul barbituric
Şi să-mi fie ziua fadă

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

ploaia tropoteşte sus pe acoperiş
cântă să se audă în întreaga zare
arborii se fericesc nu stau pieziş
în faţa averselor ce cad ameţitoare.

copiii se joacă uzi până la piele
căci ploaia este caldă, diafană
se-ntrec în lupte cu arcuri de nuiele
în nucul fericit se-ascunde-o coţofană.

şiroaie repezi se scurg pe trotuare
strada e inundată canalu-i înfundat
edilii dau din umăr cu mâini în buzunare
nu au făcut nimic bun de aplaudat.

dar ploaia de vară aduce desfătare
pentru pomi şi flori ce s-au înfometat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt şi poezie

Când se lasă peste vale
Răcoroasa înserare
Plin de dor îţi ies în cale
Pe-a zăvoiului cărare.

În umbra semeţilor plopi
Mână-n mână să ne plimbăm
Şi prin strălucitorii stropi
Cu voioşii s-alergăm.

De scăldat şi voie bună
Eu n-aş vrea să te mai satur
Nici s-alergi să prinzi în mână
Prigorii şi codobaturi.

Ritmul valsării-n poiană
Să ni-l dea o coţofană
Iar plăcerea melomană
O gaiţă năzdrăvană.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă - Zvonuri alarmiste

Pe o cracă
într-un parc
stau o ţarcă
şi un... ţarc,
Croncănea
zburlindu-şi pana
coţofana, dolofana
sunete nedesluşite
înghiţite
de sărmanul
coţo... fanul.
Croncănea
şi-i da ciocul:
-Arză-te-ar focul
de-afurisit,
te-am ghicit
fir-ar să fie,
mi-a spus mie
o ciocârlie
o nurlie de amică

[...] Citeşte tot

fabulă de Gheorghe Gurău din Împunsături blajine (28 noiembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai love tu? - $$$

Cu trupul zvelt, sticlă de lampă,
bărbaţii te credeau mortală,
cu chip naiv, ca de vestală,
treptat, ai devenit o vampă,
şi poţi fi chiar diva fatală.
***
Din ochi vicleni de coţofană
arunci săgeţi otrăvitoare,
şi farmece mistuitoare,
de parc-ai fi o amazoană,
obişnuită doar călare!
***
Imberbi naivi, sfioşi din fire,
abia ajunşi la pubertate,
în strâmta ta intimitate,
credeau c-au rupt-o-n fericire,
şi tu-i storceai cu voluptate.
***
Dar ai trezit din nou la viaţă
virgini tomnatici, şi sihaştri,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scăldătoarea unei cucoane românce

Şi o ţigancă fecioară, eghiptenească prăsilă,
Îngenuncheată îi ţine o oglindă de cristal;
Şi altă fecioară greacă pe cap părul îi anină,
Ţesut în subţiri cosiţe ca de horbote voal;

Şi o fecioară franceză înveleşte cu sfială
Trupul ei cel ca zăpada în prosop cusut cu fir,
Şi o româncă fecioară picioarele ei le spală
Cu lapte în vas de marmur numită de greci porfir;

Apoi tinere neveste în limpede scăldătoare,
Presurând frunze de roză, varsă şi spirturi de flori,
În care intrând cucoana se scaldă cu desfătare,
Şi privind a sale graţii se zâmbeşte uneori...

Apoi din feredeu iese sprijinită de curtence,
În crevat trufaş se culcă sub şalurile subţiri;
Şi jupâneasa bătrână începe trupul să-i frece
Cu spirturi de dânsa stoarse din crini şi din trandafiri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alfred de Vigny (1834), traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!