Epigrame despre copac

Rezultate pentru copac în creaţii epigramatice, în ordinea relevanţei şi a calităţii:

Iubiri, dezastre, zâmbete, suspine,
Nu s-au pierdut ca undele pe lac,
Tot ce-am trăit rămâne scris în mine
Ca vârstele în cercuri de copac!

Pe drumuri gheaţă, e prăpăd
Şi pomii parcă-s daţi cu lac:
Acum pe Gârda vreau să-l văd
Cum urcă vesel în copac!*

(Valabil şi:
Cum se coboară din copac!)

Clipocind sub clar de lună,
Barca-i poartă lin pe lac:
Dânsa - trestioara jună,
Dânsul - scorburos copac.

Orice copac îmi place mie,
Dar dac-ar fi s-aleg, admite,
C-aş pune la mijloc de vie
Tot p-ăl cu fructele... oprite.

Gheaţă-n pomi şi peste tot,
Cazi pe spate, într-un cot...
Şi cum cu soacra nu mă-mpac,
O rog să urce în copac.

La motănelul din copac,
Un şoricel ţipa de zor:
- De-o să cobori, eu praf te fac!
(Ştiţi, lângă el, lătra... Azor!)

Îi place salcia pletoasă
Că face umbră răcoroasă;
E şi firesc, cum să nu-i placă?
E un copac care se pleacă!

Nu cred că Darwin fu un găgăuţă,
Dar nu mai pot în evu-acest' să tac,
Văzând cum mulţi coboară din maimuţă
În timp ce Gârda urcă în copac!

Departe de-un amurg feeric
Şi de frunzişul din copac,
Stând tot mereu în întuneric,
A devenit şi el... "opac".

Corbului venind de hac,
Îşi atinse idealul:
S-a suit vulpea-n copac
Şi ne papă caşcavalul!

<< < Pagina 1 >

copac