convingere proprie

Convingere

pe drumul gândului către convingere
se întâmplă tot felul de căutări
ţi se pare ca ai rămas singur
în propriile tale deziluzii

învăţând de la alţii că totul se poate
am dat cu piciorul în tot ce ştiam
şi m-am lovit de suspiciunea unora
ca mă leg la cap unde nu ma doare

am pornit mai departe cu aer în piept
sa leg întâmplarile de nopţile frumoase
şi m-am trezit călcat în picioare
de toate zilele pierdute din vedere

spune-mi cu cine să leg cuvintele
daca totul se scurge la vale vârtej
cui să-i pun mâna pe umăr
să nu simtă că se apleacă degeaba

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (31 decembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă reazim de umbra mea proprie

nu-mi mai îngăduie
ziua
să mă reazim
de umbra mea proprie

izvorul
pe palme mă ţine
să-i sorb
licoarea cuvintelor
strop cu strop
şi
silabă cu silabă
dată
prin sita cunoaşterii
o floare
de un roşu aprins
luminiscent
poezia devine pe
palmele tale
24 01-2017 CLUJ

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem spaţial

Existent prin prestanţă
Prin partiţie şi stăruinţă
Peste tot şi pretutindeni
Şi unde evidenţa-l poartă
În stare multiplă de anticipare
De previziune sau prognoză
Fugar nestatornic de renume
Dintr-o ipostază în alta stare
Cu salturi în situaţii ardente
În locuri şi ipostaze tainice
Continuu sau intermitent
Cognoscibil sau exoteric
Idilic nativ sau idealizat
Practic realist sau destoinic
Interpătruns cu sine însuşi
Tălmăcit din proprie intuiţie
Adesea neprietenos şi dur
Poate distant sau nepăsător
Prin roiuri de stele şi galaxii
Până dincolo de gânduri

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (5 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început

Când a fost să fie
Schimbarea proprie
Am scris
Versuri şi poeme
Poezii şi stihuri
Poezii şi completări
Rapsodii şi idile
Pentru următorul sezon.

poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem şnur

Nu tiviţi versurile
Cu şnur de mătase
Lăsaţi-le de voie
Să se deşire
Pe albia viitorului
Ca să se nască
Din proprie iniţiativă
Odată cu răsăritul.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sexul nedrept

Unele fete sunt ca verbele franceze,
Mă refer la cele neregulate. Avoir. Etre.
Au o redutabilă voinţă proprie.
Ele preferă singularul, pluralului;
Intranzitivul, tranzitivului.
Ele te refuză în modul cel mai neaşteptat.

poezie de Colombo, John Robert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşc din căpşuna

roşie ţinută delicat în podul palmei
de aramă a epidermei cu linia vieţii
dusă la un veac şi câteva luni
dinţii ţin calea unor rime vesele
strivesc fructul cu plăcerea unui
copil bucuros de dragul bunătăţii
aroma-mi deschide un portal
păşesc dând din cap cu convingere
că merită să-i scriu o poezie frumoasă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convingere... convinsă!

Convingerea că timpul n-a trecut,
în van, lăsând doar urme în calea lui,
există! E acolo-undeva
păstrată ca pe o comoară sfântă.
E acolo... ştiu. Dar ea nu ştie... Că timpul a lăsat amprente.
În inimă, in suflet şi în minte.
Dar nu renunţ! Căci sunt convinsă
că timpul îmi va da dreptate,
şi doar Luceafărul va ştii
ce simte inima în taină.

poezie de Oana Alexandra Călin (13 iunie 2016)
Adăugat de Oana Alexandra Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuantum

Cum să ajung la consens
Cu bătăile inimii tale
Zise într-o dimineaţă
Iubirea cu veşminte noi

Tu lasă inima liberă
Să bată ritmul vieţi

I-am zis din convingere
Ea se poate controla
Numai prin emoţii

Învaţă mai bine zborul
În intimitate cu zâmbete
Pe ritmuri trepidând în zori

Mai bine semnează
Cecul iubirii în albastru
Ca să ai pururi zile senine

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (29 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşirea la lumină

În convingere se topeşte adevărul
oglindă a reflectării în suflet,

de carnea cuvântului face cute
unde înţelesuri ascunse aşteaptă
ieşirea la lumină.

Gândurile respiră adânc înălţimea
punând la un loc unitatea în diversitate
cu palmele doldora de rod
însămânţat să încolţească.

Nopţile cu ochii la vitralii,
sparg întunericul cu privirea
şi lasă câte o rază de lumă
peste tăcerea care prinde trup,
dar nicio umbră nu se aşază
în cutele somnului.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!