contrariat

Nedumerire

Vreau să mă lămureşti, pe bune,
Că sunt contrariat:
De ce să facă-ascensiune
Ca să se culce-n pat?

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Cu cercetările la zi,
El după gratii se trezi
Şi susţinea contrariat:
Nu a furat... ci a luat...

epigramă de Constantin Enescu (ianuarie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui judecător corupt

Îl vezi întins pe năsălie
Şi te întrebi contrariat:
Cum poate-atât de drept să fie,
Când numai strâmb a judecat?

epigramă de Alexandru Hanganu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui autor

Din cartea sa, când i-am citat,
Cuvintele-mi păreau mai vii.
El mi-a răspuns, contrariat:
Tot ce mi-ai spus sunt doar prostii.

epigramă de Pavel Găgeanu din ziarul "Viaţa Buzăului" (23 iulie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o contribuţie

De ce-i contrariat amicul
Că poartă vorba şefilor
Şi îşi arată ombilicul?
Nu e un fapt tot grăitor?

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînţelegere

Spui de mine, fără preget
Că n-am ridicat un deget!
Şi mă-ntreb, contrariat:
De dictat cu ce-am dictat?

epigramă de Iulia Tatomir din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când uităm un cuvânt, ne impacientăm, căutând să ni-l reamintim şi nu avem odihnă până când nu-l găsim. De ce omul, contrariat la culme, în ciuda dorinţei pe care şi-o manifestă, reuşeşte atât de rar să-şi îndrepte atenţia asupra cuvântului, care, cum însuşi ne-o spune, îi "stă pe limbă" şi pe care ţl recunoaşte de îndată ce îl pronunţă cineva în faţa lui?

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În contrast cu lumea atât de bogată, atât de echilibrată, de stenică a marilor clasici, nu pot să nu fiu contrariat, nu pot să nu fiu derutat de violenţa evenimentelor cotidiene... de la noi, din lume. Este un prezent pe care îl trăim, cu sau fără voinţa noastră, este o realitate pe cât de concretă pe atât de actuală, de palpabilă, un complex spiritual pe care îl retrăieşti când pătrunzi spre exemplu, în universul muzicii lui Mahler sau Sostakovici.

Horia Andreescu în Agerpres, articol (18 octombrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heywood (sortând cărţile): "Contele de Monte Crisco".
Floyd: E Cristo, dobitocule.
Heywood: De Alexandree... Du-mă. Dumă? (Red chicoteşte.)
Andy: Dumă? (Heywood îi arată cartea.) Dumas. Ştii despre ce este vorba în carte?
Heywood (contrariat): Ăăă...
Andy: O să-ţi placă. Este despre o evadare.
Red: Trebuie să o încadrăm la educaţionale, nu?

replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

CUVINTELE...

Mai întâi a fost cuvântul,
Rostit de însuşi Creatorul,
Astfel s-a născut Pământul,
Lumea noastră, viitorul…

Printre lucrurile sfinte,
Şi credinţa-n Dumnezeu,
Am şi lucrul cu cuvinte,
Folosite-n scrisul meu.

Te întrebi puţin contrariat
Ca un aer cam fierbinte
Cine? Ce s-a mai schimbat
Doar folosul de cuvinte.

Mulţi se-mbată de cuvinte
Spuse la un oarecare semn,
Folosite mai-nainte
Elegii al limbilor de lemn.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!