Poezii despre confesiune
Rezultate pentru confesiune în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Confesiune
iubesc târfa asta
iubesc fără rușine sau reținere
viața
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Și eu iubesc steagul național fluturând în vânt,
Crizantemele pastelate de la galbenul palid la bronzul antic.
Dar amintește-ți că hrana mea este o cană de ceai amar!
Și că mai există un "eu". Ți-ar fi teamă să cunoști
Gândul-muscă dând târcoale ghenei de gunoi.
poezie de Wen Yiduo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Te-am căutat, nu te-am găsit
E nor afară, incă frig
Aș vrea să plâng, aș vrea să strig
Dar nu pot fiindcă niciodată
Nu am lăsat ca să se vadă
Cum cerul meu e plin cu nori
Si plouă-n nopți și plouă-n zori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Au trecut anii peste mine
cum au trecut peste râul din spatele grădinii,
peste sălciile umilite de singurătate,
peste trifoiul înflorit...
Iar eu m-am aflat
în fiecare zi,
în fiecare anotimp
și m-am trezit
în fiecare dimineață
pentru mai târziu,
în fiecare săptămână
pentru luna următoare
și în fiecare an
pentru un nou început.
Atunci,
de ce în toate trecerile eu nu apar?
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Tu ești clepsidra vieții mele,
Ești ceasul meu deșteptător;
Eu te-am iubit de când venitu-mi-ai în cale,
Ești înger bun și păzitor.
Nu cred că noi jucăm vreo festă
Ca să ne amăgească demonul ispititor.
El ne-nvrăjbește și ne îndeamnă
La tot cei rău și-njositor.
Ai îndurat multe calvaruri
Nedrepte și nemeritate
Cu plânsete, multe coșmaruri
Potrivnice, necugetate.
Acum încrede-te în tine
Ia din viață doar ce-i bun
Că-n fond aceasta îți rămâne
Din viață cu al tău destin.
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
pe coama timpului zbor către cer
ca într-un avion cu mii de locuri
steaua mă așteaptă să fiu un reper
de iluminare - fără măști și jocuri.
toată lumea spre cer se îndreaptă
cu viața împărțită pe iubiri
am creat emoții născute din șoaptă
nu am pierdut vremea cu uneltiri.
am împăcat mereu pe unu cu doi
munții îmi sunt frați mă păzesc de prăpăstii
am ținut ascunsă mulțimea de nevoi
slovele luminii am vrut să le-mprăștii.
Dumnezeu mi-e Tată și mi-a dat de toate
să strâng anii vieții scumpe nestemate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
când zâmbesc pe jumătate
spun că mi-e bine
durerea se joacă de v-ați ascunselea
golindu-mi dimineața de vise
nu-i bai
în strălucirea unei raze
am arhiva cu tot ceea ce am fost
azi mi-e dor de mine
și mă caut
în cealaltă jumătate de viață
caut învingătorul
și nu spun niciodată
că e prea târziu
mă plimb prin noaptea care
acceptă orice și
pe oricine
din când în când
sunt lovit de o frunză
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
instinct improvizat de nepăsare
printre privirile lungi fără țintă
pe spatele unui cuvânt rămas suspendat în aer
triunghiul orb plămădește răscolit alt albastru
până la ultimul etaj
timpul pare a avea o altă respirare
în care cuvintele aleargă spre mine
creând un luminiș de raze
linia devine o strigare verticală către cer
a unui singur nume
până la clătinarea treptelor
și o revenire în pătratul ferestrei
unde lumea intră pe geam privindu-mă fix.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
de-aș mai fi în floarea vieții
aș izola singurătatea într-un cânt
nu aș mai simții povara ceții
și-aș învăța să nu mă mai frământ.
n-aș lăsa furtuna să-mi răvășească chipul
lacrimi nu le-aș risipi pentru tristețe
aș privi fericită cum îmi surâde timpul
și nu m-aș chinui cu boli de bătrânețe.
îmi este gândul doar la tinerețe
când fericirea mea era pe culmi
când sufletul se alinta într-o blândețe
cu rapsodii născute în codri de ulmi.
am îmbătrânit dar primesc cu finețe
povești de iubire din nesfârșite lumi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
duc cu bătrânețea îndelungată luptă
Golgota mântuirii trebuie să o urc
înaintez cu greu pe panta abruptă
emoții sentimente adesea le încurc.
mi-ar trebui aripi ca a Păsării Phoenix
să zbor peste cascada cu repezi șuvoaie
pe-o scară a credinței creată din onix
să urc știind că nu se înconvoaie.
gânduri albastre azvârl către soare
îmi înveselește timpul cu lumini vorbitoare
atunci când de durere o emoție moare
o ascund pioasă în raza-i zâmbitoare.
slăvesc dumnezeirea lui Iisus Hristos
m-a ridicat de-atâtea ori de jos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >