condor

În zborul meu mă simt condor

Semeţ, peste un pisc de vreme,
privesc în jos.
Zăresc trecutul,
o pajişte, un verde de smarald.
Croiesc cu aripi drumul falnic,
destinul îl curbează în spirală,
răscruci cu cedri sunători,
ce plâng cu-al lacrimii suspin,
privind la frunza lor cuprinsă-n vânt.
Un arc de luna se arată,
e prins într-un alai de stele,
jos, creanga magică de cedru.
În zborul meu, ca un condor
netulburat întind un braţ
şi smulg o rămurea de cedru...
iar... cedru mut
se tânguie şoptind la lut.
La poala-i lacrimi verzi, smarald,
coroana-i îndreptată-n sus,
priveşte la condor şoptind...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Şerbănescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condor de dor

Curgeam în dor pe pisc... frunţii.
Coborând şi urcând, nefiinţei
De a fi, avalanşa zăpezii...
Muntelui de dor, când nu mai vii.

Suită cu vifoare insomnii
Privind cerul... şi el alb, rece.
Cu umbra ta ce şi acum trece
În condor ce smulge inimii

Ciutele purpurii ce-mi vor...
Să te zărească din peştera
Stalctitelor şi stalacmitelor
Împietrite de dor... ochiilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

amăgirea e un condor...
părând lebădă
în mirajele şoaptelor
cu inimi în gheare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Mă înalţ ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Şi zbor, şi zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăţ de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Şi zbor, şi zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Şi-n gând, şi-n suflet
Lacrimă şi lacrimă!
Şi zbor, şi zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanţul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor şi iar zbor,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Ca un condor mă înalţ spre ceruri,
să ajung la tine fiică şi la Dumnezeu...
flautul mă urcă pe sunetul lui
ce vibrează-n suflet, stins de durere
şi iar zbor şi iar zbor, acolo sus să mângâie norii,
alintând Lumina eternei vieţi,
fluturând bătăile clopotelor
în sunetul flautului ce mă face să zbor,
cu inima-mi de condor şi cu al meu suflet,
e zborul muzicii izvorâtă din flautul sufletului divin,
e zborul condorului şi al sufletului meu plin de durere
ca să ajung la tine, înger al Luminii.
Aripile au vrut să-mi smulgă furtunile,
eu, fiind condorul fermecat, mi-am luat zborul,
pe ritm de muzică celestă,
să-mi vindec aripa-mi lovită,
mi-am luat zborul şi vântul m-a vindecat,
Soarele m-a iubit, norii mi-au fost aşternut
stelele surorii în noapţile-mi reci,
Luna m-a privit şi mi-a trimis o floare să o sărut în noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o lume

Oamenii voştri,
Sunt şepcile care se ridică!
Restul sunt urmele mele,
În universul cenuşiu...
Fiecare clipă a mea,
O aripă de condor,
Îmbrăcată cu pene de sânge,
Peste cerul de griblură şi stronţiu!
Chipul pământului,
Sunt coastele mele numărabile,
De la clasa-ntâi,
iar muştele, coastele,
Nu le devoră,
De lume...

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mâinii căutătoare

Mi-ai tatuat umerii
cu câteva semne indescifrabile
şi nu mai pot strânge copacul în braţe
deoarece frunzele lui
ezită orice atingere;

mi-ai tatuat fiecare deget
cu o pană de condor
înmuiată în cerneala roşie
a acelei mări în care amurgul
şi-a dezmeticit fruntea;

pe când eu
te-am risipit
încercând să-i smulg ierbii
inelul încins.

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăţi imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de lumină

Cristal ţi-e trupul în vârtej de fuste
şi ochii-ţi sunt ferestrele spre mine;
mi-e gândul stors ca floarea de albine,
când literele te-nvelesc, robuste,

cu rouă-albastră. Dezmierdări puţine
sunt şi vor fi - ce încercari înguste
să-ţi mişte fruntea din aride cruste
ori chipul pal să-l urce-n opaline

contururi. Tu, întemniţat odor
în universul lumilor barbare,
mai şterge-mi rana pân' o fi să mor

în lupte-adânci. Îţi cer, în gând, iertare
că n-am solide aripi de condor,
să-nalţ iubirea dincolo de soare.

sonet de Ionuţ Popa (16 februarie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii albastre

aspiraţii se dilată pe sfera albastră
gânduri cristalizate le transpun poeme
zori prietenoşi pătrund pe fereastră
la radio se-anunţă minunată vreme.

mi-am aţintit privirea spre zbor
corpul vibrează ca struna de vioară
aş vrea să am şi eu aripi de condor
să plutesc pe ceruri din zori până-n seară.

mă bucur de avânturi de libertate
pot să-mi imaginez farmecul vieţii
sentimente se desfată în seninătate
cuprind şi noaptea albastre reflecţii.

anotimpuri mă seduc prin vastă claritate
poeţii visători ştiu să-mi ofere lecţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beatitudine

fericirile mele le-am desprins din cărţi
stoluri de emoţii s-au format poezii
şi-atâtea iubiri am găsit fără hărţi
sunt şi azi copleşită de frenezii.

cu tine iubite am cucerit timpul
şi-am învăţat să zbor ca un condor
să fie doar vară implor anotimpul
crin să înflorească fiecare dor.

mă faci iubite să mă simt superbă
mă îmbraci cu săruturi fierbinţi
niciodată să nu simt vre-o clipă acerbă
vorbe dulci adun mereu în minţi.

sorb iubirea ca pe roua din iarbă
mă îmbăt de revelaţii şi de dorinţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!