conac

Cerşetoarea

O fetiţă mică plânge sub fereastră la conac,
Ca argintul sună-ntrânsul râsul vesel şi buimac.
Plânge-ncet fetiţa prinsă de al toamnei frig de-amurg.
Cu mânuţa degerată şterge lacrimi care-i curg.

Lăcrimând ea cere pâine, o fărâmă, cât-de-cât...
De obidă şi de zbucium glasul i se stinge-n gât;
E înăbuşit de larma celor ce pe chef pun preţ,
Şi micuţa stă şi plânge sub râs vesel şi-ndrăzneţ.

poezie celebră de Serghei Esenin (1915), traducere de George Lesnea
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trubadur

Eu sunt proprietarul de poduri
acoperite cu ţiglă-ntr-un conac
şi heruvim zburând pe mapamonduri
Cu ochii la prescură, cu dinţii-n cozonac.

un pitecantrop sunt, ce vă irită
provoc, surprind, aiurea-ndrug
printre dosare, scenarite, mită
nu ştii de mângâi sau de-mpung.

Amici, vă rog, rămâneţi ţuţ,
că încă galopez şi fac deranj,
cât mai există-o filă nu vă cruţ,
cât cenesas e formă de şantaj!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Dinescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Origini

Când nu m-avant în odiosul conac al minţii mele,
Rostesc disperat un cânt al iertării
între cei patru pereţi izolatorii.
Atunci când rătăcesc în obscura nebunie,
Uit că îmi e mai teamă de supliciul alb
al celor patru pereţi iluzorii
Decât de tezaurul înnegrit al unui suflet pagânit
Şi voi ajunge să pacătuiesc.
Căci emoţiile sunt culori ascunse-n vise.

poezie de Octavian Isachi (ianuarie 2018)
Adăugat de Octavian Isachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un pirat

Sunt un pirat în ierburile moi ca nişte pături –
Nu v-apropiaţi de mine, nu-mi treceţi pe alături;
Sunt un pirat pus pe rele şi-îndrăzneţ, se ştie,
Care strânge aurul florilor de păpădie
Şi-l îngrămădeşte-n corăbiile lui, o mie.

Sunt un pirat – străluceşte ca o stea
Aurul pe care-l ţin în mâna mea;
Îţi voi cumpăra conac şi-ogoare,
Şi-un castel de-argint sclipind în soare
Cu comoara strânsă, pusă la păstrare.

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pradă tăcerilor

Încerc să văd pe interior subiectul,
nu-l las să-şi facă parte de vorbire,
îl încui cu întrebări supărătoare,
să dospească de aşteptare,
îl uit privit de alţii
cu ochii cât ferestrele unui conac
în ruină.

Mă tot izbesc de convenienţe
şi nu pot vâsli prin cuvinte
să le aflu malurile.

Sunt pradă tăcerilor,
păzit de păsările nopţii din vise
caut mereu limanul de care mă tem
şi înot prin nemărginire.

Te strig prin luminişul dintre ape
şi nu te găsesc,
ai plecat undeva departe

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsa iarnă

Cerul ninge înc-o iarnă în cătunul din aval,
Vântul şuieră în turlă tânguire de caval,
Spre mai calde orizonturi au plecat de tot lăstunii,
Şi grădini amar oftează, prinse-n dorul de petunii.

Din zăpadă, ghioceii clopoţesc tăcut pe calea
Râsetelor cristaline, ce umpleau odată valea,
Solidar stejar, pe coamă, orizontul îl pictează,
Devale, o coţofană în salcâm se lamentează.

Glodul a-mpietrit pe uliţi frământate de monadă,
Un conac, azi în ruină, zace trist pe esplanadă,
Câteva fuioare line urcă încă sus, pe cer,
Cu un abur le-mpleteşte cel din urmă velnicer.

Brazde mici în seri domoale, din livezile cu pruni,
Se insinuează tainic pe obrazuri de străbuni.
În tabloul hibernal, uşor, totu-ncremeneşte,
Doar pârdalnica umoare-n irişii de codru creşte...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terfelogul

bocăni cu piciorul de lemn
în umbletul lui prin tinda
plină cu bodroanţe. primi frânt
de mijloc milosârdia din mâna
unui bărbat cilibiu, înalt, cu o malotea
de vidră pe umerii largi. uliţarii
erau adunaţi la conac. gămanul
aruncă o jumătate de găină
terfelogului. o încruntătură aspră
despică fruntea milogului.

din văiuga plină cu mixandre
şi calomfir, se iţea guguiul unui
acoperiş de casă dărăpănat.
terfelogul târâia ciotul prin
iarba uscată, către faptul zilei.

visase un godac trântit pe un talger
de lemn frecat cu cimbru şi mujdei.
era îmbiat cu ciorbă de ştiucă fiartă

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşucheata Jane vorbeşte cu episcopul

Am întâlnit episcopul pe drum
Şi multe-am spus, şi eu şi el.
"Acei sâni sunt deja căzuţi şi fleşcăiţi,
Iar acele vine vor seca, fir cu firicel;
Locul tău e în paradisul celest
Şi nu în nu ştiu ce bordel."

"Virtutea şi păcatul sunt rude bune,
Iar fără necinste n-ar fi cinste,"-am strigat.
"Prietenele mi-au murit demult, dar acest adevăr
Nu poate fi negat, nici în mormânt şi nici în pat,
Adevărul e desprins din mlaştinile trupului
Şi de mândria unei inimi calde apărat.

O femeie poate fi mândră şi neînduplecată
Dacă iubeşte, iubirii ascultând chemarea;
Dar Iubirea oare nu şi-a înălţat conac
În locul unde se află pişătoarea?
Pentru că nimic nu poate fi unic sau întreg
Neîmpărţit, cum nectarul îşi împarte floarea."

poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula unei capre

Căpriţa Miţa, din a ei simbrie,
Şi-a cumpărat un munte şi-un conac,
Deşi nu are nicio meserie,
A avut fler şi ochi de pui de drac.

A pus pe jar un ţap în tinereţe
Mult mai bătrân, cu jeep-uri şi averi
Şi-acum leliţa are cinci judeţe
Pe care le conduce de trei veri.

E ocupată doamna, zi-lumină,
Iar puiul ei, crescut cu-o guvernantă,
Nu a-nvăţat, c-avea adrenalină,
Stresat fiind de mama ignorantă.

Îl îmbuiba cu câte... şi din toate,
Iar el dorea mereu tot altceva,
Şi-avea la lucruri, şi-l durea în coate
De mama lui ajunsă... cineva.

[...] Citeşte tot

fabulă de Mirela Grigore
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lillian Stewart

Am fost fata lui Lambert Hutchins,
Născută într-o cabană de lemn lângă moară,
În spatele conacului cu turnuri, cu balcoane rotunde şi acoperiş din piatră tăiată.
Cât de mândră era mama de acea clădire,
Cât de mândră de ascensiunea tatei în lume!
Iar tata ne iubea şi ne veghea,
Păzindu-ne fericirea.
Dar cred că era blestemată casa,
Pentru că averea tatei, lăsând conacul deoparte, era neînsemnată.
Când soţul meu a înţeles că s-a căsătorit
Cu o fată care era în realitate săracă,
A început să ia în râs turnurile casei
Şi să spună că era de fapt una din fraudele lumii,
O capcană perfidă ridicată pentru a înşela tinerii, clădind în ei speranţa
Unei oferte care nu va deveni niciodată realitate –
Şi că un om care îşi vinde votul
Trebuie să fi primit în schimbul trădarii electoratului destui bani
Pentru a îşi întreţine bine familia.
M-a exasperat până acolo că m-am întors acasă
Şi am trăit necăsătorită până am murit,

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!