Poezii despre cochilie
Rezultate pentru cochilie în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Nimic
Se ia o cochilie.
Se pune în ea un suflet
sau mai multe,
apoi se închide ușa.
Se crapă ferestrele
pentru a se putea distinge
ziua de noapte.
Fiecare are voie
să se adapteze situației,
nu au dreptul să (se) plângă.
Li se dau toate cuvintele
spre folosință...
Socializarea rămâne însă interzisă -
Ciocu' mic să nu deranjezi vecinii.
Se ia o cochilie.
Se pune în ea o viață
sau mai multe,
se taie gazul, lumina, aerul...
Se închid ferestrele
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o cochilie verde
cu ea drumul era mai scurt
și timpul alerga mai ceva decât stelele pe orbită
picioarele nu mai dădeau semne de oboseală
plecau fără să observ odată cu ea
către regatul spre care se grăbea
mi se întețea și atingerea căpăta gust de fruct pârguit
de nu mă mai săturam privind-o în ochi
într-o cochilie verde cu perle.
mă regăseam în iubire toropit
ca după o arșiță purtată pe umerii goi
lujeri înflorind între sânii grei
adumbrind laptele așteptării viitoare
coapse cât odihna ispită
gazelă de taină
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce zi te duse la altare
Să juri credință pe vecie,
Și îți turnă pe rană sare,
Și te închise-n cochilie?
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
vor găti
Cuvintele sunt moi în după-amiaza aceasta
și gesturile
mă las lent în genunchi, dacă m-aș ridica
tulbur arama
iată, ating cu fruntea brâul unduind între orizont
și pervazul ferestrei furișându-se înăuntru
mă va găsi înserarea la pândă
aștept parfumul misterios al nopții
cuvintele vor căpăta consistență
îmi vor găti emoția unui nou mesaj
ce vi-l ține deocamdată ca-ntr-o cochilie
inima mea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între dragoste și sursă
Între dragoste și cu ceea ce se hrănește
există o sursă bogată
ce rămâne întotdeauna tainică.
Împlinirea ei capătă o nouă substanță
sporește odată cu dorința.
Nimic nu trebuie să ne sperie
mai mult decât sentimentele prefăcute
cu cenușa ascunsă.
Dragostea este mai mult decât o pot spune,
ea nu se exprimă, se trăiește în ea
ca melcul în cochilie
lăsând după el o dâră lucioasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clona perfectă
Sunt clona perfectă a unei generații
Ce a trăit înainte de lumea aceasta.
Vin din conul de umbră al lunii,
Mă apasă neliiști
Temeri false împrumutate de la umanitate...
Toiagul conștiinței și al spiritului călit
Un ochi pineal
Veghind labirintul dintre cer și pământ.
Trupul meu
Cochilie împrumutată de la nava-mamă.
Rolul meu vindecător al sufletelor bolnave,
Purtând pe umeri
Fobiile lumii întregi.
Moartea mea dovada că voi putea renaște
Pentru a schimba lumea în bine.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet încrustat
cum ar fi să mă ascund
ca un miez de copac
să arăt lumii scoarța pe dinafară
pe dinăuntru să fiu lemn alb
să pot fi doar eu
la sfârșit
într-un cuib de lună
la rădăcina mărului
să mai pot auzi doar umbra greierului
cântând amnezic
din frunză de brumă
dintr-un fluier de pai
cum ar fi să mă ascund
într-o cochilie
pe dinăuntru vânt
pe dinafară de piatră
să rămân
cu zâmbetul încrustat
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poveste de dragoste
Încă mai
caut
în tine un drum
o potecă
o linie pe care
să-mi țin echilibrul
caut un reper
o lacrimă
din iedera de pe cuvinte
o bucată de cremene
să o ating dimineața de inima ta
până ce va scânteia
caut o cochilie
în care timpul nostru
netrăit
încă ne mai așteaptă
ca un melc
să ne primească
[...] Citește tot
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Și-n vise... străini
Calc pe vise ca pe spini,
Sângerează noaptea-n mine,
Ne-ntâlnim ca doi străini
În adâncuri clandestine.
Nici măcar nu ne vedem,
Ne ghicim după poeme,
Versul meu cu eritem,
Patologic, iarăși, geme.
Pe-o cochilie de melc
Înflorește-o anemonă,
Tu-mi reciți versul cobelc
Și navigi fără timonă.
Treci prin mine, ce coșmar!
Nu vezi munții grei de sare,
Nu simți gustul cel amar
Din pocalul cu uitare.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melcul
Melcul cel cu coarne moi,
Printre frunze se zarește,
A dat iama prin zavoi,
Binișor și pe mutește!
Merge încet, si se târaște,
Ca o furnicuță cară,
Dar el nu prea se grabește,
Nu duce nimic la moară.
E mai moale și mai lent,
Nu duce vreo greutate,
Dar iși cară permanent,
O casuța mică-n spate.
Casa lui e spiralată,
Are dungi pe talie,
Este si puțin bombată.
Se cheamă cochilie.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >