Epigrame despre coarne

Rezultate pentru coarne în creaţii epigramatice, în ordinea relevanţei şi a calităţii:

Precum soarele apune,
Zi de zi din nou,
Orice vacă-i poate pune
Coarne unui bou.

epigramă de George Budoi (29 octombrie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Spun că şi tu ai dreptate
Făr' să intru în păcate;
Vorba-ţi poate să se-ntoarne:
Îngerii-bărbaţi au... coarne.

epigramă de Mircea Micle (16 ianuarie 2007)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

În coarne de-i vei căuta,
Mai blând n-o să ajungă,
Ci mai curând va învăţa
Să-mpungă!

În eterna bătălie,
Pe rivali să îi răstoarne,
Soaţa lui cea grijulie,
I-a pus... coarne...

Fata asta-i super-bună...
Toate-ncep să se răstoarne,
Cu tăria ei de "prune":
Iau şi taurul de... coarne!

La un colţ de stradă
Ochii ce să-mi vadă?
Era chiar Tanase!
In "coarne" şi oase!

Iubita-i castă şi leală,
Splendidă, ca un curcubeu,
E, uneori, sentimentală,
Nu-i pune coarne, ci trofeu!

Vrând probabil să răstoarne
O părere ce-l privea,
El îi căuta în coarne,
Însă ea i le punea.

Se laudă cu coarne mari
De cerbi alpini şi lopătari,
Dar cel mai mândru din trofee
E de la propria... femeie!

Cu nonşalanţă, pe alei,
Prin parcuri sau terase,
Apare tot cu soţul ei
În coarne şi în oase.

<< < Pagina 1 >

coarne