Poezii despre cimitir
Rezultate pentru cimitir în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Liceu
Liceu, - cimitir
Al tinereții mele -
Pedanți profesori
Și examene grele...
Și azi mă-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tinereții mele!
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Și mintea mă doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...
Liceu, - cimitir
Al tinereții mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rondel în cimitir
În liniștea din cimitir,
Lângă tăcutele morminte
S-apleacă și al ierbii fir,
La tânguitoarele cuvinte.
E o aducere aminte
C-am sădit un trandafir
În liniștea din cimitir,
Lângă tăcutele morminte.
L-am sădit pentru părinte.
Când azi mireasma i-o inspir,
Totu-mi pare-o rugăminte:
Să-i mai cânt o dată la clavir
În liniștea din cimitir.
rondel de Ioan Friciu (22 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevroză
Afară ninge prăpădind,
Iubita cântă la clavir, --
Si târgul stă întunecat,
De parcă ninge-n cimitir.
Iubita cântă-un mars funebru,
iar eu nedumerit mă mir :
De ce să cânte-un mars funebru...
Si ninge ca-ntr-un cimitir.
Ea plânge si-a cazut pe clape,
Si geme greu ca în delir...
În dezacord clavirul moare,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.
Si plâng si eu si tremurând
Pe umeri pletele-i resfir...
Afară târgul stă pustiu,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul e mut...
Afară... timp necunoscut
În cimitir totul e mut,
Azi nu te-am mai recunoscut
Totul e mut...
Și sufletul îmi este trist,
Iar cimitirul e închis
Nu e la fel ca-n paradis
Totul e trist...
Afară șuieră un vânt
În cimitir coroane plâng,
Tu îmi mai spui doar un cuvânt
Totul e-n vânt...
Amorul devenise mut
În cimitir totu-i urât,
Zarea-i un necunoscut
Totul e mut...
poezie de Alexandra Iulia Nyebela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cimitir
În cimitir doar deșteptarea
Este mai grea. Încolo... trai!
Prieteni vin și-ți udă floarea
Crescînd pe gura ta de rai.
E-o desfătare geometria
De cruci. Și toate au un nume.
Și e perfecta simetria:
Sus... lume; jos... o altă lume.
Mai bună care-o fi? Fiori
Te trec în clipele mai rele:
Da, cel mai bine e cînd mori
Și în nici una dintre ele.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir
La câte morminte sunt în mine
Nu evadez din mreja lor.
Cine mă regăsește mă îmbie
Să gust din sfânta tămâie
Și fundament de biserică, să torn
Iar eu, copil, ce-mi plâng joaca
Din tot ce-i viu și e neviu
Eu cunosc, eu simt arta
Să fug cu apa prin pustiu.
Poate că altădată, din iubire
Aș face cimitir de cimitire...
poezie de Cristina Vrâncean (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Cristina Vrâncean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții
Privesc la voi,
simple cruci
și totuși atât de diferite!
Crucea de marmură
înconjurată cu gărduleț de fier,
crucea de lemn, neîngrădită.
La cimitir, ca în viață:
avuția îngrădită de conveniențe,
simplitatea, frumusețea, libere ca pasărea...
La cimitir odihnește, în viață trudește!
Și toate astea pe același pământ
și sub același soare...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir la purtător (declarația unui gurmand)
De stau cuminte și socot,
Câți miei, câți porci și cam câți boi,
În viață am mâncat, puhoi,
Din cap, "pomana" lor nu-mi scot
Să îmi explic firesc nu pot,
Unde-au intrat, n-au fost vreo doi,
Ci turme-ntregi, cu tărăboi,
Ca-ntr-un seif de mafiot,
Cum încăput-au, în ce feluri,
În mine, multele șepteluri?
Mereu flămând și teleleu,
Să dovedesc sunt azi pe cale
Că-s eu și cu stomacul meu,
Un cimitir de animale.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă te iubesc!
Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu și mi-e tare greu.
Îmi răscolești sufletul, chiar și inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu așa ceva?
Nu știu cum să fac să uit, să nu-mi amintesc
Viața ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, știu că-i de la Soartă!
Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viața mea de-atuncea? Unde-s clipele?
Aș dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aș fi vrut, să stăm toață viața,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranța!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda este un cimitir
oglinda este un cimitir
de imagini ce n-au fost botezate
acolo zace vanitatea
care a adormit și a picat
în taramul negru
mi se pare uneori
ca ma vad plutind
pe o apa de argint
si deasupra capului
mi se ghiceste o aura de neon
ziua ma intorc degeaba
dupa lumina aceea
sunt mort in privirile curioase
sunt un mort estetic compromis
in oglinzi toate fetele mele umede
s-au aratat și s-au ucis între ele
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >