Epigrame despre cimitir

Rezultate pentru cimitir în creaţii epigramatice, în ordinea relevanţei şi a calităţii:

Avea şi el un of firesc
Umblând prin cimitir mereu:
"Aicea toţi se odihnesc.
Iar de muncit, muncesc doar eu".

Că suntem regi sau cerşetori,
Inculţi sau mari inventatori,
Că suntem genii sau netoţi,
La cimitir ajungem toţi.

Şi-n cimitir sunt flori, sunt flori în şir,
Comori de forme mândre şi culori -
Dar ţintirimul nu miroase-a flori,
Ci florile din el a cimitir...

Sus pe deal şi-a înălţat
Primul cimitir privat;
Guvernării-i mulţumeşte
Că... afacerea-nfloreşte!

Sub o ramură de măr,
Dintr-un cimitir uitat,
Stă–ngropat un adevăr
Apărat de-un avocat.

- Bine-ai apărut, măi Ţâcă,
În cimitiru' ăst pustiu,
Că era să mor de frică...
- Şi eu era... când eram viu

La mormânt la Serafim
S-a dus baba cu colacii
Şi a stat în ţintirim
Până a luat-o dracii!

epigramă de Gheorghe Gurău din concurs în Caraş-Severin, tema "S-a dus baba cu colacii" (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu îl cicălea nevasta
În căsnicie; pentru asta
La cimitir să vină-i place
Că el îi zice... şi ea tace.

Ieri am văzut, la cimitir,
De-am zis că-i o halucinaţie,
Cum un şofer plângea, mă mir,
Pe un agent de circulaţie.

Nu există o dreptate.
Lumea este un sictir:
Unii sunt la compensate,
Norocoşii-n cimitir.

<< < Pagina 1 >

cimitir