celebru

Sullen Warder: Şi, până la urmă, cum ai ajuns aşa de celebru?
Alfred Borden: Prin magie.

replici din filmul artistic Prestigiul, după Christopher Priest
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bud White: Cazul Nite Owl te-a făcut celebru. Vrei să distrugi totul?
Ed Exley: Cu o ghiulea... mă ajuţi să-i fac vânt?

replici din filmul artistic L.A. Confidential
Adăugat de Adelina Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aidan Hall: La un moment dat în istorie, doi tipi discutau despre bec. Unul din ei a ajuns celebru şi bogat, în timp ce celălalt a sfârşit prin a lucra pentru Mickey D sau ceva asemănător.

replică din filmul artistic Aminteşte-ţi de mine
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tony Gardella (căutând cu privirea celebrităţi în sală): Aşa, şi cum ies din lift, văd un critic celebru.
Robin Simon: Pe el, bănuiesc.
Tony Gardella: Ura toate filmele. Apoi s-a însurat cu o femeie cu pieptul mare şi acum nu există film care să nu-i placă.

replici din filmul artistic Celebritate, scenariu de Woody Allen (7 septembrie 1998)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miles Monroe (când îi sunt arătate nişte fotografii pentru a identifica anumite persoane): Ăla e Iosif Stalin – un comunist, nu mă prea dădeam în vânt după el, avea o mustaţă aiurea şi o grămadă de vicii. Aici e Bela Lugosi. A fost multă vreme primarul New York-ului, aţi văzut ce i-au făcut. Ăă... da, ăsta e Charles de Gaulle, un bucătar francez celebru, avea propria emisiune de televiziune, îţi arăta cum să faci sufleuri, omlete şi chestii.

replică din filmul artistic Adormitul, scenariu de Woody Allen (17 decembrie 1973)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris (despre planul lui şi al Sonjei de a-l omorî pe Napoleon): Ştiu, dar crima, cea mai odioasă dintre toate nelegiuirile. Şi nu o crimă întâmplătoare cum e cea în care omori inamicul pe câmpul de luptă, ci să stai în aceeaşi încăpere, faţă în faţă cu un om şi să apeşi pe trăgaci. Şi încă un om celebru, de succes, care câştigă mai bine decât mine... Doamne, crezi că Napoleon face 1000 de franci pe săptămână... Pe puţin. O mie fără bacşişuri şi prime.

replică din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson (despre Vincent van Gogh): El a pictat ceea ce a simţit, nu ceea ce a văzut. Oamenii nu au înţeles, lor li se părea ceva copilăresc şi imatur. Le-a luat ani de zile pentru a-i recunoaşte adevărata tehnică. Pentru a observa felul în care utilize pensula pentru a face să pară că cerul se mişcă. Cu toate astea, el nu a vândut niciun tablou cât timp a trăit. Acesta e un autoportret. Nu e nicio deghizare, nicio nuanţare. Sinceritate. Acum, şaizeci de ani mai târziu, cum e el considerat?
Giselle Levy: Celebru.
Katherine Watson: De fapt, atât de celebru încât toată lumea are o reproducere a unei picturi de-a sa. Există cărţi poştale...
Connie Baker: Avem şi un calendar.
Katherine Watson: Vedeţi? Capacitatea de a reproduce opere de artă face ca el să fie accesibil maselor. Nimeni nu trebuie să deţină un van Gogh original, îl pot picta singuri. Van Gogh într-o trusă de pictură, domnişoarelor! Cea mai nouă formă de a distribui artă maselor; pictură cu ajutorul cifrelor.
Connie Baker (citeşte instrucţiunile de pe cutie): "Nu toată lumea trebuie să fie van Gogh. Este foarte simplu. Urmaţi instrucţiunile şi peste câteva minute vă veţi afla spre calea de a deveni un mare artist."
Giselle Levy: Van Gogh prin cifre?
Katherine Watson: Ironic, nu-i aşa? Priviţi ce am făcut din omul care a refuzat să-şi conformeze idealurile preferinţelor populare. Care a refuzat să-şi compromită integritatea. L-am pus într-o cutiuţă şi v-am cerut să-l copiaţi.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nu! Nu sunt deloc modest, dar nici nu mă prefac; de obicei, sunt sincer, foarte sincer. Şi doar atât. E adevărat, nu-mi place să fiu lăudat, dar nici criticat. În general, nu-mi place să se vorbească despre mine, să se comenteze pe seama mea, dar nu pot evita să se întâmple astfel. Şi de fapt, sunt aşa cum sunt şi n-am ce face, pentru că ăsta sunt eu, iar dacă celorlalţi nu le place, treaba lor, cu atât mai rău pentru ei, pentru că nu intenţionez să mă schimb, rămân aşa cum sunt: Un Don Juan faimos sau nu, un matematician celebru sau nu, preferatul domnului director sau nu... Asta e! Ăsta sunt eu: Lucian Enka. Şi atât!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anton Ego: Ambrister, ce s-a întâmplat?
Ambrister Minion: Restaurantul lui Gusteau, domnule.
Anton Ego: Se închide în sfârşit, aşa-i?
Ambrister Minion: Nu, domnule.
Anton Ego: Iar au probleme financiare?
Ambrister Minion: Nu...
Anton Ego: Au inventat o noua linie de rulouri cu ou pentru cuptorul cu microunde? Ce-i? Ce e? Spune odată!
Ambrister Minion: A revenit. Şi e popular.
Anton Ego (scuipă şi bea din vin plin de uimire): Nu i-am făcut o recenzie restaurantului lui Gusteau de ani de zile!
Ambrister Minion: Nu, domnule.
Anton Ego: În ultima mea recenzie l-am comparat cu o cantină de tren.
Ambrister Minion: Da.
Anton Ego: Am spus aşa, "Gusteau şi-a găsit în sfârşit locul de drept în istorie alături de alt bucătar celebru: domnul Boyardee."
Ambrister Minion: Da.
Anton Ego: Atunci, Ambrister, spune-mi cum poate fi popular?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela: Nis!
Nistor: Salut, Adela.
Adela: Răule! N-ai mai trecut de mult pe la noi.
Nistor: Îmi pare rău, n-am putut, am fost mult prea ocupat.
Adela: Te-am văzut de vreo câteva ori la televizor, în direct sau nu, pe diverse posturi şi credeam că de când ai devenit atât de celebru, de cunoscut, nu-i mai bagi în seamă pe oamenii simpli, ca noi.
Nistor: Poftim? Nu! Cum se poate să-ţi fi trecut aşa ceva prin căpşorul ăsta drăgălaş? Uite, ca dovadă, acum mă aflu aici; am venit imediat ce mi-am făcut puţin timp liber şi am scăpat de cei doi body-guarzi care se ţineau scai de mine, non stop. Am venit special pentru tine, iar zilele astea două ţi le dedic; sunt la dispoziţia ta, în totalitate.
Adela: Foarte bine. Hai, intră!
Nistor: Nu; să mergem pe undeva; oriunde doreşti!
Adela: Mai întâi trebuie să-i cerem voie tatălui meu.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!