ce este cartea

Cartea-ţi luminează mintea

Copile,
Cartea care-ţi stă în faţă
nu-i un maldăr de hârtii.
Este cea care te-învaţă,
lucruri multe ca să ştii.

Luna-ţi luminează puntea
ca să vezi unde păşeşti,
Cartea-ţi luminează mintea,
te-ajută să nu greşeşti.

Precum luna luminează
nopţile în întuneric,
La fel cartea luminează
universul tău feeric.

Prin imagini şi cuvinte
cartea-ţi dă învăţăminte.
Şi,
Ca să străluceşti ca luna,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea Vieţii

În Cartea Vieţii este scris,
Că vor ajunge-n Paradis,
Acei ce n-au păcătuit
Şi-aceia ce s-au mântuit.

poezie de George Budoi din Biblia în versuri (6 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea morţii

Semnează distrat
În cartea morţii.
Cartea vieţii a fost
Ridicată discret adineauri,
Şi arsă cu flacără mică
În faţa casei.

Cine a vrut să se uite
S-a uitat descoperindu-şi capul.

Sângele s-a întins puţin pe pagină,
Îngerul îndoliat pune sugativa.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cartea Ta

În cartea Ta, ai scris şi despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar—
Eu nu ştiu, Doamne, însă ştiu prea bine
Că tot ce-ai scris, e drept şi se cuvine
Să-mi pui în faţă-al vieţii calendar.

În cartea Ta, sunt fapte cât şi vorbe,
Şi lucruri ce-am lăsat, şi ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ţinut ca normă—
În cartea Ta, stau toate tipărit.

Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aş fi putut să fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.

Tu bine ştii ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut şi spus ai scris îndată
Şi dacă e vreun rând neterminat—
Acoperă cu dragoste şi iartă.

poezie de Mihai Ghidora (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carte izvor al înţelepciunii

Cartea este un izvor al întelepciunii
Este tot ce avem mai sfânt,
Ea e ca o mama care ne călăuzeste în lume,
Un soare care ne încălzeşte blând.

Ea ne învaţă să iubim
Graiul şi plaiul strămoşesc
Oameni cu adevarat să fim,
Un lucru atât de firesc.

Are şi ea suflet şi o doare
Când de dânsa mai uităm,
Căci ea este o comora
Care trebue s-o păstrăm.

Cartea este o minune
Dată de zeii cereşti,
E un templu al înţelepciunii
Dacă o ştii s-o preţuieşti.

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea - iubire sufletească (sonet creaţiei)

CARTEA - IUBIRE SUFLETEASCĂ
(sonet creaţiei)

Prin lumea grăbită către uitare,
cartea este iubire sufleteacă,
ce în cuvinte poate să grăiască
sentimente pe-a dorului cărare.

Un mire devotat să întâlnească,
aleargă muză pe-a ochilor zare,
în stihuri să fie revelatoare
şi cu poetul să se logodească.

Încununaţi de braţele solare
se-avântă spre veşnicia cerească,
să le dea zeii binecuvântare.

O poezie vrând să plăsmuiască
din sentimente călăuzitoare,
pe aripi de vis plutesc să renască.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea mea de geografie

Cartea mea de geografie
Are daruri ca-n poveste,
Ea mă duce fără veste,
Pe întreaga Românie.

Şi mă trece-n ţări, departe,
De la Nil la Eufrat,
Cu o pagină-mi împarte
Tot ce-n lume acolo-i dat.

Şi la Poluri îngheţate,
Şi-n cetăţi cu lume multă,
Mintea ea mereu ascultă
Lecţiile învăţate.

Într-un ceas cartea mă fură,
Pe cărări ca-n zece ani
Şi mă simt ca-ntr-o trăsură
Trasă de cai năzdrăvani.

poezie de Caterina Talaz
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea bună vs cartea proastă

O carte sigur este bună
Când nu te-nduri s-o laşi din mână
Şi când, citind-o, negreşit,
Îţi pare rău că s-a sfârşit.

O carte-i proastă, tre să ştii,
Când zace mult în librării
Şi-aşteaptă tristă ca-n sfârşit
Să fie dusă la topit.

poezie de George Budoi din Cartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (9 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a înnoptat devreme

I

S-a înnoptat devreme şi astăzi, şi-i târziu,
Şi nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;

De soare toată ziua m-am tot ţinut, arând,
Şi s-a trecut şi ziua de azi, nici nu ştiu când –

Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea şi scaunul

Cartea citea un scaun.
Ceasul deraia peretele.
Radioul dormea pe o undă.

Din când în când melcii plouau semnul crucii
Copiii aruncau părinţii în copaci să scuture nucii
de ultima lor trăire adunată într-o secundă.

Graur cu miros de vişin
leşinat în buzunare
lasă-mă ca să mă sprijin
de sperietoare!

Unda dormea pe radiou.
Peretele suna.
Înscăunată cartea îşi rodea din foi ceasul rău.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!