castor

Dacă de la Regulus duci o linie dreaptă prin clusterul din Cancerul, dai de două stele strălucitoare, din constelaţia Gemenii. Cea mai strălucitoare, cea de jos, e Pollux, cealaltă e Castor. Amândoi sunt doi sori mult mai mari decât Soarele nostru. Gemenii mai au însă şi alte stele strălucitoare. Castor are o culoare albă, pe când Pollux este galben. Unii pretind că α din Gemenii (Castor) are o culoare verzuie, dar aceasta nu se poate deosebi uşor.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre stelele hexagonului de iarnă poate fi vazută cu ochiul liber. Prin instrumentele astronomice se pot distinge culorile lor, dar şi stelele companion în cazul sistemelor binare Castor şi Rigel.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castor, văzut cu o lunetă, e dublu, steaua cea mai mică învârtindu-se în jurul celei mari în vreo o mie de ani. Pollux se află la o depărtare de vreo 48 de ani lumină şi se apropie de Pământ cu o iuţeală de 35 de km pe secundă. Aproape de stelele η şi ι din Gemenii, formând un triunghi cu ele, se află un cluster admirabil ce se poate observa şi cu binoclul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua Castor se află la 50 de ani lumină de Soare şi este o stea sextuplă. Sistemul multiplu conţine 6 stele. Două sisteme binare care se rotesc în jurul centrului comun de masă şi încă un sistem binar care se roteşte în jurul celor două!

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă din Castor duci o linie prin Pollux şi δ din Gemenii, dai peste o frumoasă stea de mărimea lui Pollux; este Procyon, sau alfa din Câinele Mic. Constelaţia e mică, compusă din prea puţine stele. Numai α şi β sunt mai luminoase, β purtând numele de Gomeiza. Procyon e gălbui, se află la o distanţă de vreo 12 ani lumină de Pământ. Cu alte cuvinte, nu vedem Procyon aşa cum e în momentul observaţiunei, ci cum era cu 12 ani mai înainte.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul, o execuţie lentă

Creşte în mine ca un aluat
nu-i bai zic
parcă asist la propria-mi execuţie
tristeţea măcinată mărunt
îmi intră prin piele

am răbdarea unui castor

cu degetele încărcate de cuvinte
scriu ultimul bilet şi
din când în când
dialoghez cu singurătatea

nu
nu mi-e frică de moarte ci
de neputinţa de a mai fi
ceea ce am fost
simt cum umbra mi se scurge
pe lateralul feţei
transformându-mă

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!