canar

Prin cuvânt

Primul
nu a ştiut să vorbească
cum trebuie;
al doilea,
ar fi putut vorbi
dar nu avea limbă;
al treilea,
nici de gând nu era bun
din cauza instrumentelor muzicale;
al patrulea,
nu mai era:
în locul lui
s-a găsit un canar
strigând îngrozit!
Salvaţi-mă...

poezie clasică de Constantin Dracsin din Poezii şi desene (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpânul n-avusese pesemne la îndemână un păhăruţ din care să-i dea canarului să bea apă şi pusese în loc un gât de sticlă, întors cu fundul în sus şi astupat în partea de jos cu un dop. Dar bietului canar puţin îi păsa de urâţenia coliviei lui. Sărea sprinten de pe o stinghie pe alta şi ciripea cu toată voioşia, mai ales atunci când stăpâna lui, o fată bătrână, îi aducea un pumn de verdeaţă.

Hans Christian Andersen în Povestea unui gât de sticlă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o stradă îngustă şi întortocheată, cu case mici, urâte şi dărăpănate. Dar, dintre toate, una singură, cea mai înaltă, era atât de veche şi de şubredă încât îţi venea să crezi că, dintr-o clipă într-alta, avea să se dărâme. Cine putea să locuiască pe-o astfel de stradă, decât lumea nevoiaşă? Dar sărăcia se dovedea în acest loc cu atât mai necruţătoare cu cât, în faţa odăii de la mansardă, era atârnată o colivie veche în care se afla un canar de toată frumuseţea.

începutul de la Povestea unui gât de sticlă de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.

O să rămâi în mine şi când vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.

Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.

O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori;
Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul Cutare Poetul

Orice atingeam, drăcia dracului, devenea poezie
astfel că ajunsesem, obsedat fiind că voi muri de foame, de sete,
să-mi ung mâinile-ntruna cu spirt albăstrui şi leşie
paharul de vin se-ntrupa-n vers, scaunul, foile cu sonete

toate obiectele, mai mari sau mai mici, aparatul de ras
hainele, altimetrul, până şi ochelarii, adidaşii, ceştile de cafea
chiar şi fiinţele, gălbuiul canar, Jean, motanul cel gras,
căţelul vecinilor, un bichon, stupoare: iubita - poezie şi ea

aşa că, nemângâind femei, lipsit de-un asemenea păcat
teologii aşa-i zic, cu sau fără motiv, habar n-am,
de ce n-aş fi eu însumi, ca alţii, încă şi mai fraieri, sanctificat
să se-nchine toţi apoi la mutra mea icoană strivită sub geam

dar faceţi-o de pe-acum, fraţilor, să particip şi eu
vreau o ditamai masa, lungă, lungă cât veacul, în curtea bisericii
şi pe ştergare lucinde întinse de vreun firoscos alizeu
care să sufle ca foalele şi-n fustele în care clericii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (septembrie 2015)
Adăugat de Georgiana Romanaţi
Comentează! | Votează! | Copiază!