cainile si omul

Ghimpu rupe tăcerea: Când omul lui P se schimbă pe omul lui F, asta nu e reformă!

Stăm cu sufletul la gură
De la ce să-ncepem oare
Primul pas, de anvergură,
În reforma Ţărişoarei

Ne dorim să fie dură
Cum a spus-o Gimpu-Iute,
Scoatem deci omul lui P..
Şi numim omul lui F...

Parcă nimeni nu se plânge
De valori şi de principii,
Vom numi omul lui L...
Căci oricum e omul P...

poligramă de Iurie Osoianu (26 iulie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul stil şi omul caţă
Omul duşman, omul frate
Dacă îl citeşti din faţă
Ştii pe cine are-n spate!

catren de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabla înmulţirii cu şapte

Nimeni,
nimeni nu mai vrea să fie balaur.
Nimeni.
Mai ales balaur cu şapte capete.
Că nu-i glumă să-ţi cumperi
şapte pălării deodată.
Sau şapte perechi de ochelari.
Iar dacă mai eşti şi fumător, ce faci?
Iar dacă-ţi mai place şi păhărelul?
Bineînţeles, e grozav să-l bârfeşti pe cutare
cu şapte guri sincronizate,
dar face să fii balaur
numai pentru atât?
Dar când prind a se certa
cele şapte capete – care dintre ele-i mai deştept? –
vai, Doamne! cum se mai mănâncă,
cum se mai muşcă!
Hai să fim oameni, zice balaurul,
furat de gândurile acestea pedagogice,
apoi se dă de şapte ori peste cap

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debarcând acolo în '31, fără să ştiu mare lucru, cu memoria agasată de relatările unor pedanţi, dau peste omul de pe stradă. El mă înhaţă, mă înşfacă, nu mai văd altceva decât pe el. Mă iau după el, îl urmez, îl însoţesc, convins fiind că împreună cu el, mai presus de orice, cu el, cu omul care cântă la flaut, şi cu omul care joacă într-un teatru, şi cu omul care dansează şi gesticulează, am ce trebuie ca să pricep totul... cu aproximaţie. Împreună cu el, pornind de la el, reflectând, străduindu-mă să urc pe firul istoriei.

Henri Michaux în Un barbar în Asia (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele şi omul

Îi uneşte-acelaşi os
Tot aşa ca pomul,
Cîinele-i mai omenos
Uneori, ca omul.

epigramă de Mircea Micle (18 martie 2008)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

La întrebarea: "ce este omul?", putem răspunde aşa: omul e singurul animal care îşi poate pune o astfel de întrebare.

definiţie aforistică de Mihail Mataringa (7 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul

Omul este întrebarea
Ce o pun necontenit
Munţii, şesurile, marea,
Cerului nemărginit...

definiţie epigramatică de Sorin Pavel din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul tânar aduce materiale pentru a construi un pod pe lună, sau, intâmplâtor, un palat sau un templu pe pământ, mai încolo, omul aflat la jumătatea vietii reuşeşte să construiască un şopron cu ele.

citat din I.F.Stone
Adăugat de Chelu Alina-Gabriela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai puţin folclorică

Omul, când de toate are,
Nu mai ţine Postul Mare;
Pentru omul cel sărman
Postul Mic e cât un an.

epigramă de Alexandru Donos din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea

Artistul este-o minte-inovatoare
Omul deştept e-o minte sclipitoare
Omul cel prost-o minte de ruşine
În schimb politicianul... minte bine

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!