burlac

Bumerang

A fi burlac e o năpastă,
Ţi-e traiul fad, banal, inert;
Ce bine e că am nevastă
Şi am cu cine să mă... cert!

Am convenit, şi ea şi eu,
Un legământ, şi nu ne-abatem:
Să ne certăm, oricând, la greu,
Bine-nţeles, când nu ne batem.

De-aş consemna în calendar,
Eu cred că viaţa mi-e frumoasă;
Cu soaţa mea mă bat mai rar,
Căci rar de tot mai dau pe-acasă!

Analizând traseul tot,
Cu-nţelepciunea unui drac,
Păţind atâtea, eu socot
Că tot mai bine e... burlac!

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea inspiraţiei

Poetul Gâţă, cel burlac,
Dorindu-şi tare o Giocondă
A "pescuit" o muză blondă
Ducând-o iute la hogeac.
Şi neavând decât hamac
În garsoniera din Rotondă,
A vrut ca muzei vagabondă
Să-i vină şi aşa de hac.
Găsind prin casă o saltea,
Pe ea să se inspire vrea
Şi a trudit din greu poetul,
O noapte-ntreagă şi se miră
Extenuat, având regretul,
Că blondele nu-l prea inspiră!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 9

Te temi să nu faci văduva să plângă,
De-aceea viaţa-ţi iroseşti burlac?
Ah! Moartea, că n-ai prunc, o să te frângă,
Iar lumea va jeli un prostănac.
Şi lumea va vărsa lacrimi amare,
Că e vădana ta, n-a procreat,
Când orice altă văduvă prunc are
Şi-l vede-n ochii lui pe-al ei bărbat.
Iar cel ce cheltuieşte cu largheţe
Nu e statornic, fiindcă lumea-l vrea
Dar risipeşte mândra-i frumuseţe
Ce astfel piere fără a crea.

Şi-acela ce pe alţii nu-i iubeşte
O crimă ruşinoasă săvârşeşte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trainor, spiţerul

Numai un chimist poate spune, iar uneori nici chiar chimistul,
Ce va rezulta din amestecul
Fluidelor cu lichidele.
Şi cine ar putea spune
Cum vor interacţiona bărbaţii şi femeile
Unii cu alţii, or ce fel de copii vor rezulta.
De exemplu, Benjamin Pantier şi nevastă-sa:
Ei înşişi oameni buni, dar belele unul pentru celălalt;
El oxigen, ea hidrogen;
Iar copilul lor, un foc devastator.
Eu, Trainor, spiţerul, colector de chimicale,
Ucis pe când făceam un experiment,
Am fost burlac toată viaţa.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu capul în nori

petrec revelionul pictând
o poezie de amor
acasă pe bucata de covor
îmi trec sticla de jidvei
din stânga în dreapta
şi din dreapta tot în dreapta
nu pot ridica sticla cu stânga
ţin penelul sau markerul
ultimul bust de femeie
a devenit cât de poate de real
e sărbătoarea unui burlac
mirosul de brad vine de afară
prin geamul larg deschis
ultimul revelion l-am trântit
pe canapea de plictiseală
a venit lângă mine sub masă
sticla de whisky contrafăcut
am vărsat-o-n pantaloni

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştire de importanţă "naţională" la tembeliziuni: se însoară puşcăriaşul Radu Mazăre (un burlac de 51 de ani, fost primar PSD-ist), care se află la penitenciarul Rahova, condamnat la 9 ani de închisoare pentru corupţie (pamflet)

Lume, lume, veste mare,
Se însoară, scrie-n ziare.
Nu se-nsoară la moşie,
Ci se-nsoară-n puşcărie.

Spun la tembeliziuni,
Că şi i-a ales ca nuni,
Pe L. Dragnea şi Irina,
Tinerica, concubina.

Pentru Mazăre-i onoare
Să-l cunune la-nchisoare
Liviu Dragnea, care e
Fost vătaf la PSD.

Amândoi sunt la-nchisoare,
Vá fi, totuşi, nuntă mare:
Vine toată PSD-imea,
Şi baronii, şi prostimea.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (7 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdeaua

Iţic şi a lui soţie,
Cumpăraseră de-un an
Casă şi gospodărie
Peste drum de Avidan.
Vecinul, burlac cu state,
Îşi făcuse-un obicei
Din a sta la geam, pe coate
Şi-a privi după femei.
Tocmai de aceea, Sara,
Îi spuse soţului ei:
- De când a dat primăvara,
Zău am intrat la idei ;
Fata noastră, iaca are,
Şaisprezece ani, colea,
Şi-acest Avidan, se pare
E amorezat de ea.
Toată seara stă-n fereastră
Şi înghite în gol, mut
Când fata noastră măiastră
Vrea să intre-n aşternut...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Dumitru Monacu (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Monacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei interesaţi

artur paz semedo nu e - spune saramago -
nici burlac nici căsătorit nici
divorţat nici văduv
ci pur şi simplu separat
de nevasta care nu face sarmale
pentru a primi un
sărut mâna pentru masă
ci fiindcă aşa a dorit ea
o militantă pacifistă care nu poate
să împacheteze sarmale
legată de contabilul unei fabrici
producătoare de arme
şi-a schimbat numele ne
dorind să poarte până la moarte
povara aluziei directe
sau in
directe a tunului german dus
cu trenul să bombardeze
parisul de la o distanţă
de o sută douăzeci de kilometri

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece negri mititei

Zece negri mititei au ieşit la masă
Unul s-a înecat şi nouă s-au întors acasă.
Nouă negri mititei noaptea s-au culcat
Unul a dormit prea mult, opt s-au deşteptat.
Opt negri mititei la Devon plecară
Unul a rămas acolo, şapte nu-l urmară.
Şapte negri mititei ciopleau beţe groase
Unul s-a tăiat în două şi-au rămas doar şase.
Şase negri mititei la stup s-au jucat
Pe-unul l-a înţepat albina, cinci însă-au scăpat.
Cinci negri mititei sunt duşi la tribunal
Patru-s puşi în libertate, unu' a fost penal.
Patru negri mititei pe mare-au plecat
Unu' a fost mâncat de-un peşte, trei doar s-au speriat.
Trei negri mititei la zoo-au plătit
Ursu' a îmbrăţişat pe unul, iar doi au fugit.
Doi negri mititei se-ncălzeau la soare
Unul s-a ferit, dar altul s-a prăjit prea tare.
Un negru mititel, burlac, ca nebunul
S-a însurat şi-n felu-acesta n-a rămas niciunul.

poezie de Frank Green, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de la etajul zece

Mi-am luat şi eu de-un an apartament,
Cu-n dormitor, pe colţ, la termopane,
Nu spun cât m-a costat căci evident
Pentru-n burlac este de milioane,

Am o vedere splendidă la parc
Şi lăptăria-i jos chiar la intrare,
Iar liftul funcţionează că remarc,
De joi nu mă mai vaiet de picioare...

O chestie minoră, o găsesc,
Vecinele mă fac pe zi ce trece
Să mă, şi-n toiul iernii, răcoresc
Sub duş, bine-nţeles, cu apă rece:

Blondina de la unu', pe balcon,
M'aduce, înşirându-şi să se zvinte
Chiloţii cu dantele roz-bombon,
Să mor de ciudă-n apa lor fierbinte,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!