burlac

Bărbatul care refuză să lupte era numit fricos. Azi se numeşte burlac.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să rămâi burlac, caută femeia perfectă.

citat din Ken Alstad
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

burlac

Burlacul

E un holtei, e singur cuc,
Ce declanşează gelozie,
Nu are soacră, nici soţie,
Şi nu trăieşte sub papuc.

definiţie epigramatică de Nicuşor Constantinescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce o văzu boierul curăţită şi ferchezuită ca o mireasă, şi cum avea şi ea pe vino-încoace, i se păru mai frumoasă de cum era atunci; ce-i abătu lui, că pofti să o aibă el de nevastă, mai cu seamă că era burlac, şi se cunună cu dânsa. După ce trecu cât trecu de la cununia lor, boierul se duse o dată în treaba lui pe moşie. În lipsa lui veniră doi ţărani cu o prigonire la curte. Aflând că boierul nu este acasă, şi văzând pe cuconiţa într-un cerdac, ei începură să se jeluiască la dânsa.

citat celebru din povestea Fata săracului cea isteaţă de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mă pe mine şi rămâi burlac. Iei de nevastă o femeie frumoasă şi ea se urâţeşte; iei o fată plesnind de sănătate şi se şubrezeşte; o credeai fierbinte, şi e rece, sau, şi mai şi, rece în aparenţă şi în realitate e aşa de fierbinte, încât te omoară ori te dezonorează. Câteodată fiinţa cea mai dulce e o năzuroasă, dar niciodată o năzuroasă n-are să devină dulce; alteori, copila pe care ai luat-o lălâie şi firavă, desfăşoară împotriva ta o voinţă de fier, o minte de diavol. M-am săturat de căsnicie.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 9

Te temi să nu faci văduva să plângă,
De-aceea viaţa-ţi iroseşti burlac?
Ah! Moartea, că n-ai prunc, o să te frângă,
Iar lumea va jeli un prostănac.
Şi lumea va vărsa lacrimi amare,
Că e vădana ta, n-a procreat,
Când orice altă văduvă prunc are
Şi-l vede-n ochii lui pe-al ei bărbat.
Iar cel ce cheltuieşte cu largheţe
Nu e statornic, fiindcă lumea-l vrea
Dar risipeşte mândra-i frumuseţe
Ce astfel piere fără a crea.

Şi-acela ce pe alţii nu-i iubeşte
O crimă ruşinoasă săvârşeşte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!