bocet

Ploaia

Picuri de ploaie curg neîncetat,
vântul pustiu îi izbeşte în fereastră
şi se scurg zornăind în şiroaie,
peste singurătatea inimii mele,
ca un bocet.

Un tremur mă cuprinde prin oase,
şi-mi creşte o dorinţă în craniu:
ce-aş vrea să mai stau cu tine-n mansardă,
să privim din nou peste case,
cum plouă...

Cum plouă,
ca un bocet!

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals de toamnă

La geamuri, toamna cântă funerar
Un vals îndoliat, şi monoton...
-Hai să valsăm, iubito, prin salon,
După al toamnei bocet mortuar.

Auzi, cum muzica răsună clar
În parcul falnic, antic, şi solemn,-
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cântă funerar.

Acum, suspină valsul, şi mai rar,
O, lasă-mă acum să te cuprind...
-Hai, să valsăm, iubito, hohotind,
După al toamnei bocet mortuar.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu dovedeşte mai bine cât de mult a decăzut omenirea ca imposibilitatea de a găsi fie şi un singur trib la care naşterea să mai provoace doliu şi bocet.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa (definiţie)

E-o scenă cu oameni ce-aşteptă la rând
Să-nceapă-un spectacol precum ni-i menirea
În care debutul ni-l facem plăngând
Şi-n bocet ne facem ieşirea!

epigramă de Gheorghe Gurău (16 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet de adult I

Poate c-ar fi trebuit,
De cât sunt de amărât,
Să-mi dau drumu-n infinit
C-un flutur legat de gât.
Vai de păpădia mea
Ce-n abis se scutura
Suflată de oameni răi,
Reparată hăi!

poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria Poetului (epitaf)

Nimeni să nu-mi dea prinosul lacrimii din ochii lui,
Nici cu bocet pân' la groapă să mă ducă... De ce-ar face-o?
Când eu zbor din gură-n gură, printre oameni pururi viu!

epitaf de Quintus Ennius
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violină în concert

Ca o fantasmă răzbate violina
solitară în tumultul orchestral
al instrumentelor
dispare apoi în acorduri
de note muzicale
revenind mai târziu
prin susuri de bocet ascunse
în sunetele tânguitoare
ale corzilor
fermecate de atingerea
plină de viaţă a arcuşului.

poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet de adult II

Casa nu mai are sobă
Nici hainele garderobă.

Fluturi explodaţi în sos
Mi-au întors viaţa pe dos.

Căci nimic nu mă consolă:
Geaba melci umpluţi la rolă,

Geaba îngeri ce-mi perfir
Rouă ca pe-un chilipir,

Geaba chiar femeia goală
Şi-n gură cu o portocală;

La treizeici şi cinci de ani
Stau şi plâng printre motani.

poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet

Somn şi moarte vulturi întunecaţi
Toată noaptea plutiţi deasupra capului meu:
Statuia de aur a Omului
E acoperită cu talazul îngheţat
Al Eternităţii. De acest groaznic recif
Se sfarmă bucăţi purpurii
Şi voci negre jelesc
Peste mare.
Soră a sălbaticei disperări
Iată, se scufundă o navă
Printre stele
Iar chipul nopţii îşi pierde glasul.

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Risipite în derizoriu
Stihurile melancoliei
Plângeau despletite
Cu rime întortocheate
Prin tărâmul dezolării
Cu neprihănire tristă
Şi tânguiri în lacrimi
De mâhnire şi de apăsare
Transmiteau împrejur
Perspectiva unui neant
Mesaje de bocet cu alean
Dureri de noimă adâncă
Evocând aspiraţii sacre
Zel de parabole imense
Cu arii în decor nostalgic
Prin orizonturi confuze
Invocând simţiri sublime
Dinspre meleaguri angelice.

poezie de David Boia (22 martie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!