bacil

bacil

Bacil: Virgulă, care pune punct vieţii.

definiţie aforistică de Tudor Muşatescu din Dicţionarul umoristic al limbii române
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

bacil

Bacil. Bastonaş purtător de boli.

definiţie aforistică de David Boia (21 august 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

casă

Casă. Un edificiu gol pe dinăuntru ridicat pentru a fi locuit de om, şobolan, şoarece, gândac, muscă, ţânţar, purice, bacil şi microb.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au înregistrat abateri ale unui număr de SS-işti. Nu sunt foarte mulţi, dar vor fi ai morţii – fără milă! Avem dreptul moral, am avut obligaţia faţă de poporul acesta, care voia să ne omoare, să-l omorâm. Dar nu avem dreptul să ne îmbogăţim nici măcar cu o blană, cu o marcă, cu o ţigaretă, cu un ceasornic sau altceva. Nu avem acest drept. Căci nu vrem ca la urmă, deoarece exterminăm bacilul, să ne îmbolnăvim de bacil şi să murim.

Heinrich Himmler în discurs (4 octombrie 1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăverii ( cu endorfine şi nu prea ) Parodie dupa "Primăverii de Şt.O.Iosif"

Această primăvară când mai vine,
Cu-ntreg alaiul ei de nebunii,
S-o ţinem numai in paranghelii
Şi raţia să-mi iau, de endorfine?!
Ce mi-a adus, a crede nu îmi vine:
Doi viruşi, un bacil şi guturai?! -
Că dau de-a azvârlita c-un vătrai,
Şi-nghit tot stocul meu de aspirine!
M-a prins în casă numai c-o grisină
Şi-o biată gură de rom jamaican.
Vorbit-am astă-vară c-o vecină:
În loc să dăm banii pe aspirină,
Să punem amândouă termopan!
Ea s-a opus, eu stau în carantină!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie

Încerc într-un târziu să aflu ce-i esenţă
din trecerea prin timp, galop de existenţă,
căci naştere şi moarte nu ar avea mobil
la om, la vertebrate!?... Cum moartea-i la bacil...

... indus în lanţ, mecanic, mim la necerebrate
fără de gând în simţuri, mesaj, celeritate,
neştiind c-a şti-i s-aleagă a face e reprodus;
nimic decis, doar ciclu cu naştere-n apus!

Mintea, singură-i scula de vrând; e programată
în parcurs de drum s-adune în fiu uzatul tată
şi-n pus la cap fărâme, neantu-o aberaţie
din fost, citit, exist test... Nou s-aibă explicaţie!...

... deci singurul motiv de-a fi e-o dizertaţie
şi atunci; etern aş fi... sau ioc, de-mi fac total ablaţie?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă darwiniană

În trecut, două amibe din oceanul primordial
Dezbăteau cu-nsufleţire un subiect esenţial:

"Hai să evoluăm, rostise cea dintâi zâmbind hoinar,
Până n-om mai şti ce suntem, nici ce specie măcar...
Să ne pierdem în visare în solfegii vegetale,
Să creăm marsupii, gheare, să fim nişte animale!
Nimeni n-o să ştie taina jubilaţiilor noastre
Când din simple euglene ne vom face alge-albastre,
Nici când luminos în soare ne-om întinde dornic cilii,
Nici de bucuria pură din spirale de cochilii..."

Dar cealaltă se răstise: "La ce-mi trebuie, surată?
Mie-mi şade-atât de bine să rămân neevoluată.
De nimica nu duc lipsă, hrană am în citoplasmă,
Pentru ce, ca o nebună, să-mi pierd vremea c-o fantasmă?"

Şi-a plecat mâhnită prima, târşâind pseudopode,
Se duse să evolueze la râpa Uvedenrode,
Unde zac în adormire formele neinventate,

[...] Citeşte tot

fabulă de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!