aviditate

Urmăresc cu interes, când se opresc două trenuri în staţie, cu ce aviditate se uită oamenii unii la alţii. E prea puţin să spui că vor să întâlnească o cunoştinţă. Nu, e un sentiment metafizic: vor să vadă pe CELĂLALT. Fiecare se vede pe sine în celălalt.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii, în goana după gloria pe care visează să o depună la picioarele unei femei şi să-şi câştige rolul în viaţa ei – această aviditate oarbă în care sacrifică timpul petrecut cu femeia de lângă ei, sacrificând-o chiar şi pe ea, uitând că femeia i-a iubit pentru cine erau – sunt precum liliecii.

citat din romanul Visele nu dorm niciodată, Legămintele macilor de Nataşa Alina Culea (9 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea nu-i aducea nimănui fericire pentru că nu aduceam niciun sacrificiu acelora pe care îi iubeam: iubeam pentru mine, pentru propria mea satisfacţie, îmi satisfăceam doar o necesitate stranie a inimii, sorbind cu aviditate simţămintele lor, duioşia lor, bucuriile şi suferinţele lor - şi niciodată nu puteam să mă satur.

citat celebru din Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgeală

ochii tăi se agaţă ca zorelele
dis de dimineaţă pe garduri
se deschid cu aviditate
clipesc des odată cu mişcarea
unui singur fulg

te pierzi în unduirea lui
închipui păsări măiastre
şi o emoţie rară te vizitează
fără să te întrebi
de unde vine
când
într-un oraş îndepărtat
jandarmii
bat un băieţandru de culoare
de-i merg fulgii

poezie de Elena Malec din Cafea neagră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar castanii...

S-au întâlnit după ani şi ani...
amintirile lor se ridicau stol,
se simţeau uniţi,
reîntorşi într-un trecut
ce-i urmărea cu aviditate...
erau cuprinşi de emoţii
prost stăpânite,
trişti şi fericiţi totodată,
şi... pentru o clipă
s-au lăsat vrăjiţi,
uitând de temerile
ce i-au împresurat
o viaţă întreagă...
cu obrajii însufleţiţi
şi ochi strălucitori,
păreau îmbătaţi de lumină
şi de speranţă...
iar castanii,
cu florile ca nişte lumânări roz,
iradiau sclipiri de auroră

[...] Citeşte tot

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am urmărit-o cu ochiul ca s-o măsor; nu privesc în modul acesta niciodată o femeie. O privesc însă întotdeauna cu bunăvoinţă şi aştept să văd ce vrea sau ce are ea să-mi ofere. Nu suntem noi de vină dacă cele mai multe dintre femei ne arată, cu insistenţă, ceea ce e obscen sau inert, sau caduc în corpurile lor. Pe o femeie care-şi subliniază contururile obscene nu o poţi privi altfel decât obscen. Obiectul ne indică de cele mai multe ori, cum trebuie el privit şi judecat. Un bărbat care priveşte cu aviditate corpul unei cocote nu poate fi acuzat de indiscreţie. Femeia ne invită întotdeauna s-o privim aşa cum vrea ea.

Mircea Eliade în Nuntă în cer
Adăugat de Iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Travaliul armoniei

Incercam sa ma prabusesc,
Dar caderile imi erau interzise.
Poezia-si intindea nefiresc,
O plasa de capcane deschise
Ma straduiam sa ma zdrobesc,
Atingeam doar umbra pamantului,
Zdrobeam fructul viu al cuvantului,
Plin de seva, mirosind paganesc.
Peste tot ramuri greu incarcate,
De noeme cu sensuri fertile,
Imi scrijeleau emotii febrile,
Sorbindu-ma cu aviditate.
Deveneam un copil neindemnatic,
Patruns intr-un joc interzis,
Intr-un primordial paradis,
Neingradit de vreo zeitate.
Ma hraneam jinduita cu sensuri,
Ramanand mereu o flamanda.
Simteam o nevoie crescanda,
Sa patrund adanc neintelesuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Simona Paraschiv
Adăugat de AnoMiSs
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia alesese să devină psihiatru, nu din aviditate pentru bani, nu din dorinţa de a se îmbogăţi; doar nu-i lipsise niciodată nimic, părinţii ei străduindu-se să-i asigure mereu tot ce şi-ar putea dori, deşi ea nu era deloc pretenţioasă sau mofturoasă şi-şi alesese această meserie din dragoste pentru semenii ei, din dorinţa de a-i ajuta pe cei care sufereau, cei cu care soarta fusese mai puţin dreaptă şi pe care ea încerca să-i ajute, în limita posibilităţilor, să le aline suferinţa sufletească, ceea ce dovedea nobleţea cu care era înzestrată, altminteri, ar fi putut deveni orice altceva, doar o ducea mintea. Şi-ar fi putut alege o meserie mult mai bănoasă, însă scopul ei în viaţă nu era prosperitatea materială. În plus, ea punea mai presus fericirea altora, decât pe a ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!