asuprit

Persistenţă

Mi-ai rămas în memorie cum
un ţipăt înjunghiindu-mi numele.
Mi te-ai înfipt în carne cum
pământul sub unghiile
truditorilor săi.
Mi-ai asuprit privirea precum
o lumină ucigătoare.
Mi-ai tulburat auzul ca
o voacală asurzitoare...
S-a făcut totul frumos
şi mă doare.

poezie de Diana Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... O lume grăbită

M-am născut într-o lume grăbită,
În mers divergent faţă de timpul din mine.
Aş vrea să opresc clipa pripită,
Ce mi se scurge ireversibil prin vene.

Doresc să fixez noi repere,
În tumultul prezent,
Să contemplu cu mai multă plăcere,
Prezentul din mine, ce-i asuprit de prezent...

poezie de Gheorghe Alionte (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia aleargă

pe la geamuri se scurge
ca un dans flamenco
castanietele imprimă ritmul
eu mă strecor lângă tine
eşti rece şi frumoasă
ca o ploaie de vară
degetele tale se plimbă
în paşi de dans pe spatele meu
îţi ascunzi nasul pe gât
copacii bat în geam pe ritm
de step
gândul se duce ca un fum
asuprit de sărut
ascultăm ploaia în pat pitiţi
ropotul ploii este un fel de muzică
trebuie să o auzi ca să o îndrăgeşti

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţul de iubire

Dacă iubirea e un lanţ, să piară!
Ca omul să nu fie asuprit,
Căci vrea să aibă inima uşoară,
Nu să se simtă sclav năpăstuit.

Dacă iubirea e un lanţ, s-o smulgem
De câte ori se cuibăreşte-n piept,
S-o alungăm şi trişti să nu mai plângem,
A fi robiţi de ea este nedrept.

Dacă iubirea e un lanţ, femeie,
Să ne ferim de ea acum şi-n veci,
N-avem nevoie de a ei scânteie,
Şi vom fi liberi, însă.. singuri, reci.

poezie de Octavian Cocoş (11 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul adâncimii

O fi sau nu o fi prea mare vama!...
Dar desfoindu-mă de vreri şi stingeri,
Prin florile ferestrei în prelingeri,
Sufletul blând îşi mângâie marama,

Or fi coralii mei, după atingeri,
Meduze nesfârşite-n toată gama,
Dar de se-ncarcă cu miresme rama,
Rămân puţine focuri de convingeri!...

De-aceea-n mine bate surd ideia,
Că sfredelind cenuşă şi capcană
Şi aurul se-alege peste rană...

Dar mai presus decât este femeia,
Când nu te spulberi asuprit de mană,
Pe faţa nevăzută, îţi pierzi cheia!...

sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta visului meu

Opreşte-te la poarta mea de vis
Şi n-o-ncerca! Acolo nu au loc
Aceia ce continuă un joc
Pe care să-l încheie au promis.

De vei rămâne, totuşi, să priveşti,
Ce vei găsi acolo,-n lumea mea,
Nu-ţi va plăcea, nu te va încânta,
Căci vei vedea ce-nseamnă să iubeşti.

Acolo timpul pare nesfârşit,
Secundele-s uitate-ntr-un sărut
Atât de dulce, cald. E absolut!

Iar visul meu, de poartă-adăpostit,
Nu poate fi de lacrimi asuprit,
Ci numai de iubirea ce-am voit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş către maturitate

trageri în focuri de iad
cu metal asuprit în grade de suspin.
unii zic că-s fii nenăscuţi ai armelor de foc,
muniţii în altitudini greu de atins

introducere finită în minoritate.

am un scop comun cu cel al fărâmăturilor de carne vie,
să mă scurg în palate de ne-învăţături moarte.
să străpung pagini de întuneric, orbit de profit subiectiv
şi să am din ce să-mi ucid trăirile.

unu'

avalanşă, din cer
mi se scurg lacrimi salivând în întuneric.
orbit,
rup alergând pământuri să mă sting în tinereţe

şi doi,

[...] Citeşte tot

poezie de Răzvan-Alexandru Sabău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar nu găseam cuvântul

(vorbe goale)

ţi-am învăţat liniştea până în oasele tainei
schelet de umbre umblător
udat puţin de sângele de a fi
pe cale umbla goana
icoană în lumi de lumină erai
din sufletul tău făcut bucăţele
suind în cocoaşa întrebării

îmi creştea uimire în destinaţii de morminte
îmi erai astâmpăr pe zare
ochii îmi erau plini
de implozia în duh a frumuseţii tale,
aceea ce făcea casă de piatră cu eternul
divinul venea, fruct de zbor
cu miezul pe ape

erai o noţiune despre tristeţe
intrând în lacrima încovoiată-n destin

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Discordia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofie

Nu este un farmec pentru nimeni oare?
Să priveşti atent, cum făr' de-ncetare,
Valurile mării, spală-n spuma albă,
Stâncile la ţărm când de vânt se-nvoalbă?

Cum cu duşmănie se reped năvalnic
În al lor asalt cu nărav amarnic?
Iar a lor sfârşire – albă împroşcare,
Şi-o găsesc în stânci, într-un zbierăt tare?

Ci gândind la ele, las loc întrebării,
Ce priveşte dar, vrăjmăşia mării:
Îndârjita luptă! Pentru ce se ţine?
Biruinţa – cui? de va fi, revine?

Însă eu poetul, ce reflectă încă,
Dezinvolt remarc o temă adâncă,
Care oglindeşte ca din nimicie
Un subiect aprins de filozofie –

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (3 februarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos Paştele nostru!

Paştele-i Isus Hristos!

Mai e puţin şi-i sărbătoare,
Paştele-i în aşteptare,
Toţi încep cu mic cu mare,
Să pregătească multă mâncare.

Unii pregătesc sarmalele,
Ciorbe bune cu perişoare,
Ouă, miel, mici, pentru frigare,
Murături, vin, bere, băutură tare.

Alţii pregătesc şi dulciuri,
Cozonaci, torturi, şi checuri,
Cumpără şi multe sucuri,
Că sunt bune pentru greţuri.

Oare aceasta-i sărbătoarea?
Paştele este mâncarea?
Paştele este frigarea?

[...] Citeşte tot

poezie de Marcu Olimpiu (13 aprilie 2020)
Adăugat de Marcu Olimpiu
Comentează! | Votează! | Copiază!