asuprit

Ajută-ţi fratele, de e asupritor sau asuprit.

citat clasic din Mahomed
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constrângerea omului de către om schimbă binele în rău şi adânceşte sărăcia în sânul celui asuprit.

Camelia Opriţa în Banii şi lăcomia sunt seminţele răului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sexul este plin de minciuni. Trupul încearcă să spună adevărul, dar este, de obicei, prea asuprit pentru a fi auzit, şi prea încătuşat pentru a-şi face mărturisirea. Prin minciuni, ne schilodim pe noi înşine.

citat clasic din Jim Morrison
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persistenţă

Mi-ai rămas în memorie cum
un ţipăt înjunghiindu-mi numele.
Mi te-ai înfipt în carne cum
pământul sub unghiile
truditorilor săi.
Mi-ai asuprit privirea precum
o lumină ucigătoare.
Mi-ai tulburat auzul ca
o voacală asurzitoare...
S-a făcut totul frumos
şi mă doare.

poezie de Diana Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul istoria va aprecia influenţa domniei Ecaterinei a II-a asupra moravurilor; sub masca blândeţii şi a toleranţei va demasca despotismul ei sălbatic: poporul asuprit, visteria jefuită de favoriţi; istoria ne va arăta greşelile de politică economică, nimicnicia legiuitorilor, batjocorirea filosofilor din secolul ei - şi atunci glasul lui Voltaire, fermecat de atenţia ţarinei, nu va fi în stare să-i izbăvească memoria de blestemele Rusiei.

Puşkin în Jurnal secret 1836-1837
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

... O lume grăbită

M-am născut într-o lume grăbită,
În mers divergent faţă de timpul din mine.
Aş vrea să opresc clipa pripită,
Ce mi se scurge ireversibil prin vene.

Doresc să fixez noi repere,
În tumultul prezent,
Să contemplu cu mai multă plăcere,
Prezentul din mine, ce-i asuprit de prezent...

poezie de Gheorghe Alionte (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul adâncimii

O fi sau nu o fi prea mare vama!...
Dar desfoindu-mă de vreri şi stingeri,
Prin florile ferestrei în prelingeri,
Sufletul blând îşi mângâie marama,

Or fi coralii mei, după atingeri,
Meduze nesfârşite-n toată gama,
Dar de se-ncarcă cu miresme rama,
Rămân puţine focuri de convingeri!...

De-aceea-n mine bate surd ideia,
Că sfredelind cenuşă şi capcană
Şi aurul se-alege peste rană...

Dar mai presus decât este femeia,
Când nu te spulberi asuprit de mană,
Pe faţa nevăzută, îţi pierzi cheia!...

sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capacitatea de a-l iubi pe cel de lângă tine reprezintă valoarea ta intelectă, valoare însuşită prin procesul de a înţelege lucrurile mărunte care te înconjoară, de a înţelege natura divină şi a lăuda Numele Său pentru tot ce ne-a dat. Nimeni nu vine la El decât prin lumină, rugăciune şi smerenie, căci Lumină este El şi loc sub soare este pentru viaţă. Constrângerea omului de către om schimbă binele în rău şi adânceşte sărăcia în sânul celui asuprit.

Bunătatea lui Dumnezeu este înţelepciune şi totodată este şansa omului de a recunoaşte în Cuvântul Lui viaţa ca un miracol divin.

Cel bogat cu banul este săracul moral şi se întâmplă să fie la fel de muritor ca şi cel nevoiaş. Numai că nevoiaşul are sufletul puternic, păstrându-şi echilibrul şi valoarea morală prin credinţă şi virtuţii, încercat fiind foarte în relaţiile cu cel ce duce o viaţă autodistructivă dată de dimensiunea banului; regula banului dă roade trecătoare, răpind în acelaşi timp liniştea individului, slăbindu-i sufletul. Dumnezeul lui este construit din seminţele Infernului, seminţe ce i-au înăbuşit condiţia de om, atrăgând mânia dreptei Judecăţi.

Camelia Opriţa în Banii şi lăcomia sunt seminţele răului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pipăruş modern

A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,
Achim ar fi şezut acasă;
Dar după ce Savinca lasă
Pe-Achim în ajunări şi post,
El, zău! nu face lucru prost,
De-şi cată draga-i jupâneasă.
Dar vezi! Achim era-nsurat
Cu fata lui Mihai Terinte:
Femeie bună şi cuminte,
Cum alta nu găseşti în sat,
Şi oablă-n mers şi dreaptă-n stat
Şi rumenă, părea o fragă-
Rar om, să n-o găsească dragă!
Avea doi ochi de brebenei,
Să mori cercând viaţă-n ei;
Şi-avea obraz rotund, molatec;
Deci nu-i mirare, dragii mei,
Savinca da din ochi scântei
Şi-Achim era tot-tot jeratec.
Dar într-o zi – poznit itos!-

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!