armoniza

Din timp în timp

Caut un bisturiu
pentru a-mi tranşa sufletul,
un măcelar mi-ar armoniza chipul
rostul rostului şi-a aruncat
zâmbetul pe fereastră
oh, joc al lanţului vieţii
mi-ai pierdut zala inimii.

poezie de Elena Lucia Boicea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp

Caut un bisturiu pentru a-mi tranşa sufletul
Un măcelar mi-ar armoniza corpul,
Rostul rostului şi-a aruncat zâmbetul pe fereastră,
Oh, joc al lanţului vietii, mi-ai pierdut zala inimii!

Ridurile sufletului s-au adâncit,
Au curs dureri zbârcite în ticăitul vremii,
N-aş şti să îngân un vis ce vrea să mă adoarmă,
Mă las uitată-n timp, amintindu-mi de tine...

poezie de Elena Lucia Boicea (23 martie 2010)
Adăugat de Elena Lucia Boicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Răsare soarele, pe aleea mea,
Răsare soarele şi-mi dă speranţa
Răsare-n inimi şi în suflet,
Răsare fără a mai apune iară,
Suntem mai atenţi la lucruri simple
Suntem parte din viaţa noastră,
Suntem persoanaje principale,
Suntem cer plin de cuvinte,
Sunt margele prinse-n nemurire,
Ascultam cum vom putea,
Până ce dimineata va trezi
O parte din noi, o parte din vis.
Viaţa şi inima se vor armoniza
Până ce orice moment va fi special
Frumos şi plin de cuvinte frumoase
Pe care micuţa Elena Camelia le va scrie.
La mulţi ani, România mea iubită,
La mulţi ani, sănătoşi mie şi tuturor românilor de pretutindeni
La mulţi ani, românilor din ţară,
La mulţi ani tradiţiei curate româneşti

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

, A Venit Toamna

Natura se dezbracă şi-o altă haină poartă,
Ne pregăteşte subtil şi delicat pentru iernat,
Un strop de speranţă în inima noastră strecoară,
Purtându-şi elegant şi şic ţinuta cea de gală,
În aur poleită şi roşu ţipător,
Pentru cel din urmă tangou al frunzelor
Şi în atenţia noastră să fie, a admiratorilor.

În pragul scărilor se-arată, făcând un pas
Şi noi, în al vieţii extaz, am rămas,
Un val de brumă argintie, o ploaie rece şi măruntă,
Un vânt blând se-abate şi al ei veşmânt,
Se destramă-ntr-o năframă în borangic lucrată
Şi goliciunea trupului ei se-arată.

Cu bucurii amare, adesea ne-ndulcim
Şi chiar de vesela verde câmpie acu-i tristă,
Grădina-nmiresmată de flori, vestejită,
Pomii cu roade îmbracaţi şi de frunze aproape goi,
Noi ştim că mai apoi, dincolo de-o noapte viorie,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (3 septembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!