Serioase/triste despre arici
Rezultate pentru arici în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Sally: Credeam că-mi plăceau lucrurile pe care mi le făcea Michael și că era altfel decât Jack. Mai tandru. Mai incitant. Și mă gândeam cât de diferit era Michael de Jack și cât de profundă era viziunea lui asupra vieții. Și mi-l imaginam pe Michael ca pe un arici, iar pe Jack, ca pe o vulpe. După care m-am gândit că Judy e o vulpe și Gabe, un arici. Apoi m-am gândit la toți oamenii pe care îi cunosc care sunt arici și care vulpi. Al Simon, prietenul nostru, e un arici; soția lui, Jenny, un arici. Cindy Salchim, o vulpe. Luke Trinow, un arici.
replică din filmul artistic Soți și soții, scenariu de Woody Allen (14 septembrie 1992)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revoluțiile nu se fac cu mănuși albe... De ce să ne revoltăm, dacă contra-revoluțiile se fac cu mănuși de arici?
citat clasic din Ivan Alexeievici Bunin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strângerea aceea de mână leșinată, ca și felul acela familiar, fără ocol, de a mi se adresa, m-au făcut să mă strâng ca un arici.
citat clasic din Cella Serghi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cam degeaba hrănesc unii oameni stoluri de rândunici și neamuri de pisici, dacă vorbele lor dure înțeapă ca un arici sau taie ca un brici și nu sunt preocupați să ofere iubire, fericire celorlalți acum și aici.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Decembrie
Arici de chiciură
degete vineții
peste oglinda mută
ce nu-ți mai cunoaște
surâsul.
Printre verigele zilei,
te strig
te-ademenesc
cu trup străin.
Decembrie închipuie
statui bizare
în așteptare.
Amintirile
ferestre luminate
pe talerul sufletului.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa și bestia (retro)
Eram doar un bici
cu nervii în vânt
ea nu era de-aici
vă zic pe cuvânt
Cu părul plângând
era prea frumoasă
dar numai în gând
o mai văd pe-acasă
Era prea frumoasă
o
nu nu era de-aici
ea numai mătasă
eu doar atât arici
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicio aluzie de emoție să nu mai tulbure căutătura judecății. Ai fost destul un tenor al aparențelor. Caută acum în tine - fără melodii - asprimea separației, ca un arici al spiritului. Privește întâmplările din alții și din tine ca ale nimănui, privește-le întocmai ca un Necurat scârbit de răutate, ca un Necurat vacant. Și de răceala obiectivă a duhului, Devenirea speriată să-și amâne pe vecie mersul.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alibi în zinc
Cosmopolit ca arborii pitici,
mai lustruit ca jilțul bunicii decedate,
vând lemnul liniștitelor carate
pe două, trei vertebre de arici.
Și încurcând mai rău decât s-ar crede
reverberarea spectrului solar,
dau liber curs principiului barbar
deplin stăpân peste cocleala verde.
Răstălmăcirea vechiului tipar
m-ajunge când, pe țeasta mea târzie,
alunizează blonda colilie
și clocotul incandescent de var.
poezie clasică de Virgil Teodorescu din Blănurile oceanelor și alte poeme (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nelacrima
Clipește și află ce-i clipa momentul
din care capacul se pune la loc
să umple cu aburul fraged absentul
apoi condensatul să pice în foc
Mă rog de o frunză să-mi dea din verdeață
când soarele-mi arde venirea aici
sunt doar pe o clipă cusută cu ață
de ploaie cu acul din ghem de arici
Mă simt mușcătura din mărul văratic
un vierme îmi cântă în păr de dormit
și poate albastrul vibrând pe jăratic
ce-n sine absoarbe un mic asfințit
Mă dărui destinsă acum picăturii
să verse un vers în acest univers
e bubă de clipe pe-ntreg cerul gurii
Ne-nghite o moarte agilă din mers
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu privire la tabloul lui Delacroix: lupta lui Iacob cu îngerul
Steaua era pe sfârșite,
stingerea sunase și ea,
cerurile deschise cântau.
Ce știau despre stingere
cerurile,
ce știau
de lacrimi amare?
Ce știe
Primăvara
de lăcrămioare?
Și fiind obligat
la spelunca din vale,
am spus cuvinte,
am spus injurii,
am cuvântat cuvântări
despre dezolare,
blasfemii, blasfemii,
despre femeia
Pierzare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >