ana

Ană, Ană

Ană, Ană, ţipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.

Ană mor şi eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îţi vine
Zidul nu s-a surupat.

Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul şi pruncul meu,
Plânge zidul şi te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă -mă, Ană (Ana din Balada Meşterului Manole)

Iartă-mă, Ană, că te-am zidit
Într-un zid care a fost de Dumnezeu părăsit,
Iartă-mă, Ană, că ţi-am acoperit sânul nu cu sărutări,
Dar cu piatră albă de granit!
Iartă-mă, Ană, că te-am părăsit,
Ca pe un lucru de nimic
Într-un loc de diavol sfinţit.
Iartă-mă, Ană, dacă mă poţi ierta,
Că nu am zidit în zid şi inima mea!

poezie de Vladimir Potlog (25 iulie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi uit numele

Ană, Ană, cine-mi spuse
Că iubirea te răpuse?!
Peste noapte şi natură
Regăsesc altă făptură,
Străină de-acum, şaradă
Imitând vechea baladă.

Ană, Ană, cine vrea
Să-mi ia de pe sufle, grea,
Piatra dragostei - Nirvană,
Cu frumoasa, dulcea Ană?

Mi-au zburat spre stânci vultanii,
Foşnesc pe imaş castanii.
... Şi aşa până-n târziu
Să uit numele-ţi, de-l ştiu!

poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anei

(In memoriam - Ana Podaru)

Unde ai plecat, în stele, Ană?
Vreo lumină te-a călăuzit?
Care înger suie în icoană
Chipul tău de flori înzăpezit?

Cine ţi-a şters fruntea de sudoare?
Părul cine ţi l-a pieptănat
De miroase în văzduh a mare
Şi a codru gata de iernat?

Fii o Duminică în Univers!
Să se-adune ca la nuntă-n strană
Cocori şi cai, şi fluturii din vers,
Şi clopoţeii râsului tău, Ană!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătorile foamei

Foame-a mea, tu, Ană, Ană,
Pe asin porneşte-n goană!

De mai am poftă de ceva,
Pământ şi pietre aş mânca.
Din, din! Ce bine-i să mănânci
Văzduh şi fier, cărbuni şi stânci!

Foame-a mea, te du şi paşte,
Iarba sunetelor, hai!
Cu veninu-i să te-mproaşte
Volbura, pe plai!

Mâncaţi
Pietrele sparte de vreun nevoiaş,
Şi lespezile din vreun vechi lăcaş,
Şi bolovanii - de la Potop rămaşi -
Pâini aşternute-n văile golaşe!

Foame, e văzduhul negru parcă;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana

cu mâini
făcut-am
trup din lut
şi Ana
zămislit-am
din privire
un puls
din clopot
dangăt
am trezit
şi somnul
am adus
peste
lumina
din toate
a rămas
doar
vânt…

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la vol. "Dumnezeu este singurul meu prieten" – Ana Dragoianu

La cronică, eu nu ascund,
Cum truda mi-e 'mpărţită-n două,
Căci versul este mai profund
Şi autoarea-mi pare nouă.

Cu "y"-grecul din coadă şters
Sub care publica vedeta
Şi-n poezii cu noul vers
Eu n-am recunoscut poeta.

Deasupra ochiului ce plânge
Făcând din lacrimi cugetare
O cronică nu îmi ajunge
Să scriu de Ana autoare.

Cu iambii presăraţi în sole
Eu scrisul i-l percep mai greu:
Ori este Ana lui Manole
Ori prietena lui Dumnezeu?

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Laurian Ionică, autorul Cronicii rimate la vol. "Dumnezeu e singurul meu prieten"-Ana Dragoianu Pe Ana las-o-n pace,-ţi spun mereu, [...] | Citeşte tot comentariul

Verona îmi spune

Ieri,
Pe peronul acela prăfuit,
Dorind să fac dragoste cu tine,
Te-am strigat:
"Vronsky!
Într-o viaţă trecută,
Eu am fost Karenina ta."

Nimeni nu mai inţelege iubirea ca tine,
Nimeni nu ştie, că frânele trenului
Nu sunt concepute înspre-a opri,
Ci doar spre-a ma lăsa a rămâne,
De neoprit,
Definitiv,
Întru tine.

Ană mă simt, dar nu pentru tine,
Ană mă simt precum te iubesc,
Ană mă simt, zidită-n ruine,
Cu pecete-n frunte de dumnezeiesc;

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana Dalassena

Într-un decret împărătesc emis de Alexie Comnenul
special pentru a-şi onora mama –
foarte inteligenta doamnă Ana Dalassena,
remarcabilă atât ca activitate, cât şi ca maniere –
sunt scrise multe lucruri de laudă.
Aici, prezint doar o propoziţie,
O propoziţie frumoasă, chiar sublimă:
" Ea niciodată n-a rostit acele cuvinte reci 'al meu' sau 'al tău'."

*Alexie I Comnenul, 1048 - 1118, a fost împărat bizantin între anii 1081 – 1118.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-aleargă... nu se lasă

Cum nu? O iubesc pe Ana,
Este însăşi viaţa mea;
Fermecat sunt şi de Leana,
Mai frumoasă nu-i ca ea.

Merg cu Ana în livadă
S-o alint sub măr umbros;
Fructul ce-a-ndrăznit să cadă
Îl duc Lenei că-i zemos

Şi-o să-l împărţim în şură
Când vom sta din drăgălit.
Ochii Anei, ca de mură
Iar în minte mi-au venit

Şi alerg într-o suflare
Cu iubire să-i sărut...
Leana ce mai face, oare?
Dorul ei mă lasă mut.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!