amorul propriu

Sonetul 62

Amorul propriu pus-a stăpânire
Pe ochi, pe suflet şi pe trupul meu
Acest păcat nu are lecuire
Că-n inimă îmi stă ascuns mereu.
Eu cred c-am chip frumos cum nimeni n-are
Şi-al meu contur se-arată a fi plăcut
Îmi definesc precis a mea valoare,
Căci la aspect pe toţi i-am întrecut.
Dar când oglinda adevăru-mi spune
Că sunt bătrân şi chipul mi-e ridat
Încep să mă privesc cu suspiciune
Şi ştiu c-amorul propriu m-a înşelat.

Dar tu eşti eu, şi-atunci când mă fălesc
Cu chipul tău, pe loc întineresc.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa la figurat

Când înfăptuiam ceva,
ceea ce înfăptuiam era luat la figurat,
când nu înfăptuiam ceva,
ceea ce nu înfăptuiam era luat la propriu.

Aş putea spune ăa marea nenorocire
a fost, nu numai diferenţa dintre
luarea la propriu şi luarea la figurat,
cât lipsa de siguranţă iî toată viaţa
cum voi fi luat?
la propriu sau la figurat?
Si, vai, nimeni să nu dea niciodată
Viaţa la propriu pentru viaţa la figurat.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zboară dorul

Zboară dorul, căutând amorul,
Pe câmpii cu flori şi rouă în obrăjori,
Trezite în zori de ciripitori,
Care dau fiori cu orchestra lor.

Zboară dorul, căutând amorul,
Prin păduri stufoase, leagăne umbroase,
Verde mătăsos cu miros frumos,
Ce îngână uşor glasul de izvor.

Zboară dorul, căutând amorul,
În cascade reci şi curcubee seci,
Descântate în veci de admiratori
Ce iubesc din zori înălţând fiori.

Zboară dorul, căutând amorul,
Prin troiene groase, albe şi spumoase,
Pe plaiuri cu ghiocei, ca urechile de miei,
În bucurii naive ca şi cărciul babei.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cont propriu

Într-o lume aflată permanent
sub stare de risc,
uităm adesea că există, totuşi există,
şi riscul pe cont propriu.

Poezia este
un risc pe cont propriu.

E noapte. Luna se află,
cum se spune,
în mijlocul nostru.
Îmi iau capul în pumni
ca pe-o cloşcă cu puii de aur
recuperată,
încep să mă învârt în mijlocul pieţii
şi vă întreb, doamnelor,
domnişoarelor şi domnilor,
"cine riscă în seara asta cu mine?"
aşa cum v-aş întreba:
"cine dansează cu mine?"

poezie celebră de Adrian Păunescu din Istoria unei secunde (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amoru-i doar propriu

Din interes dăm celuilalt să creadă
C-avem iubirea-n dar, lui o purtăm;
Cum inima în palme i-o predăm,
Nu amorul propriu... căutându-şi pradă!?

Iubitu-n sine-i egoismul ludic
De-aş satisface o egofericire;
Chimiotacticul răspuns, în altă fire...
Doar uneori ex-spusă, oferta... pudic.

Răspunsu-i tot la fel; amor de sine,
Tactil simţit în stern, înfluturare,
Ce-n zbor se roade, câteodată moare...
Şi dragostea-i doar mila... ascunsă bine!

Iubirea-i şi înspre lucrurile adulate;
Este mormânt de lespezi de părinţi,
De-avut nelimitat, până la scos din minţi...
Multele ego... în vrut, sacrificate.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În piept, amorul...

Fără tine-n ochii mei
Stinsă-i în visări lumina,
Ostenit de paşii grei
Mă sugrumă rădăcina.

Din izvoarele adânci
Seva nu se mai arată,
În istov, şezând pe brânci
Sorb o lacrimă şireată.

Strâns frumos într-un buchet,
Parfumat, se-nfoacă dorul ;
Numai vântul violet
Răcoreşte-n piept amorul.

Câmpul dogorit de maci
Lumea pare c-o apasă,
Cerul îndesat în saci
Fericire nu mai lasă...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul e mai

întâi o privire şi această scânteie
primă scânteie a
prinde focul care mistuie tot
amorul e mai întâi o privire
apoi un surâs, apoi un cuvânt
o chemare tainică
o făgăduială
o întâlnire
cu o privire cucereşti o inimă
odată ce privi
rea atinge inima
s-a terminat, inima e cucerită
cuvintele aduc jurămintele care sunt în
soţite de mângâieri şi săruturi
şi toate nebuniile din lumea asta
de la o privire porneşte scânteia

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagină de viaţă

Eşti pagina goală...
pe care scriu
şi o umplu, cu cerneală.
Eşti pagina goală...
care-mi suportă rima
aşa şchioapă cum e ea.
Eşti pagina goală...
pe care-mi aştern,
amorul.
Eşti pagina goală...
pe care o înpart cu,
muza.
Eşti muza din poeme,
eşti amorul din visuri,
eşti rima cea şchioapă
ce moare de dorul...
cernelii.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul şi Craniul

Pe craniul Omenirii şade
Amorul cocoţat
Şi prostul, pe-acest tron, sloboade
C-un râs neruşinat

Băşici rotunde, pus pe glume,
Şi le înalţă-n cer
Spre-a împlini o altă lume
Ascunsă în eter.

Iar globu-n firava lucire
Din zborul larg deschis
Îşi scuipă sufletul subţire
Ca auritul vis.

Cum sar băşicile, din craniu
Aud suspin smerit:
- "Acest joc sângeros şi straniu
Când va avea sfârşit?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometrie

Un cerc
se închide
cu-al său
propriu cavou.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!