amic

Chimie

Îţi place?
Ca din produse fermecate,
Omagiul
Unui amic inventor,
Să fi ajuns
Un alter ego,
Gustându-le în izolări.
Ce transformare...
Numai din acest
Omagiu
A unui amic inventor.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bal mascat [The masquerade]

Priveşte-n ochi necazul, detaşat,
Întinde-ţi mâna, haide, nu te teme.
E-al tău amic venit la bal mascat.
Curajul să-ţi încerce pentr-o vreme.

De vei fugi, te va urma râzând
De te fereşti, te va lovi mai tare,
Dar ca pe un amic primeşte-l blând
Şi vei vedea că masca îi dispare.

poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea

Îmi salut singurătatea
ca pe cel mai bun amic
baricada mea-i de lacrimi
arma bună de nimic

O salut ca pe-un amic
vreau să trag şi iată scrie
parcă e un fel de cric
salt cuvinte pe hârtie

Vreau să trag şi iată scrie
baricada mea-i de lacrimi
şi-am murit fir-ar să fie
excedent la zero patimi

Te salut singurătate
eşti mai bună decât toate

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amic mi-i Plato, totuşi, adevărul...

Amic mi-i Pláto, totuşi, adevărul
E mai presus de toţi prietenii din lume.
De l-aş trăda, mai pot purta un nume?
Sau, poate, şi-n agora-i putred mărul?

Nu poţi căra oceanul cu ciubărul.
De foame nu-ţi ţii mestecând la gume.
Sus-puşii-şi schimbă grijile pe glume,
Năravul nu, chiar dacă-şi schimbă părul.

De veacuri fierbe viaţa în cetate.
Fărăştiinţa trece în ştiinţă.
Retórii-şi vând ideile în rate:

Suiş - căderi, fiinţă – nefiinţă,
Infern – eden, putinţă – neputinţă...
Principiul prim e, însă,-al lui Socrate.

sonet de Nicolae Mătcaş din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără nume, fără cuvinte, fără amic...

Tu nu ai luptat de frică să nu câştigi
ai preferat să te faci nevăzut
într-o lume în care poţi să învingi
tu ai rămas cel mai tăcut...

Tu nu ai plâns de frică să pari slab
Căldura ta emană fulgi de iarnă,
În frigul pe care tu l-ai creat
Acum te văd, aluneci pe a mea palmă

Tu ai râs în hohote ţinând o ea de mână
Tu, cel ce vrei să pari fericit fără nimic...
Sau poate ai... Acum poate ai totul
dar eu nu am nici măcar amic...

Tu nu eşti cel ce eşti,
Tu eşti un fulg de om
azi topit în inima mea

Pentru că eu nu am ştiut să fiu aşa ca tine

[...] Citeşte tot

poezie de Anna Panovici din Clipe
Adăugat de Anyella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă-ntreba cum o duc
Acesta-i subiect caduc,
Căci tu ca un bun amic
Vezi că eu nu duc nimic.

catren de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui parvenit ajuns prim-ministru

Remarca cu agerime,
Adi, bunul meu amic:
Chiar de e la înălţime,
A rămas la fel de mic!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (20 iunie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amic ok, onest mereu,
(Nu ca muscalul, ursuz),
- Ne-ajuţi cu tancul, friend yankeu,
Şi la cules de cucuruz!?

catren de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignorarea unui amic

Când un amic, obscur şi pătimaş,
te emoţionează cu durata-i efemeră
şi te copleşeşte cu eterna-i obsesie,
rămâi ca un copil născut din eroare.
Simţi că de tâmpla ta stau spânzuraţi
toţi cei pe care i-ai iubit sincer
şi vin spre tine,
mult prea devreme,
să-şi ceară simbria dragostei ce le-ai purtat.
Ţi-aduci aminte de el
ca de-o femeie întâlnită întâmplător
şi îi vorbeşti corect
doar când te corectează alţii.
Căci uitarea este un folos
ce aduce o ameliorare a vieţii,
o adâncire a cunoaşterii legilor firii,
e cumpăna ce înclină din domeniul promisiunilor
spre acela al certitudinilor,
confirmând presupunerile optimiştilor.
Iar eu mă simt mereu preocupat

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea bunul meu amic

Cu frunze arămii, şi galbene, aieve
Redând acelaşi timp, menit ca să releve,
Pe un acord de vânt, asemeni de vioară,
Un cântec mişcător ce cugetul strecoară.

– Prea bunul meu amic, de vezi că-i Toamnă iarăşi,
Şi anii au trecut de când suntem tovarăşi,
De vezi c-al său nărav răsună-i iar în strune,
Acum la început, în vreme de Răpciune,

Credinţei ce-i supun a mea părere-mi lasă
În crezul filozof convingerea piloasă,
Ce într-un tainic iz, când Toamna iar revine
Natura iar murind, un adevăr susţine;

De-avându-şi definit şi consacrat concretul
Din miez poţi intui şi-i desluşi secretul –
Că Toamna revenind, în ciclu-i ea rescrie
Un simbol celor ce renasc în prietenie.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (26 februarie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!