Serioase/triste despre aluzii
Rezultate pentru aluzii în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Groparul: Aluzii peste aluzii! Devii obositor! Tu nu te simți liber, dacă nu ai stăpân!
replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii cresc în iluzii, se ghidează după fel de fel de aluzii, apoi se pierd în fondul comun de concluzii; cu sau fără perfuzii!
aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Scobori din tine pe scara trezirilor fatale în Cetatea cuprinsă de adieri sonore și de aluzii finale. Și-ți zici făr' de înduioșare: în ce să mă înec? În Sena sau în Muzică?
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate scadențele existenței tale capătă, tot mai nemilos, aerul de simbol al scadenței finale. Sunt aluzii, preparative, semne. Sau repetiții în vederea Marelui Spectacol ultim...
aforism de Gheorghe Grigurcu din Din Jurnalul lui Alceste (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu însă mi-aduc aminte de cel mai mare scriitor român, de Eminescu, care de multe ori a făcut aluzii și comparații astronomice și cel mai chițibușar pedant nu l-ar putea prinde cu greșeli.
citat celebru din Victor Anestin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice metafizică, oricât de complexă, de articulată și de diferențiată în sine nu face în calitatea ei de alcătuire decât aluzii la "ceva". Și așa trebui să înțelegem orice metafizică. În general filosofia, chiar și atunci când are alte aspirații și intenții, vorbește numai aluziv.
aforism celebru de Lucian Blaga din Discobolul (1946)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îi scrisesem câteva rânduri foarte moderate, foarte cumsecade unuia care nu le merita defel. Înainte de a i le trimite, am adăugat câteva aluzii condimentate cu un venin discret. În fine, în chiar momentul când puneam scrisoarea la poștă, am simțit că mă cuprinde furia și, odată cu ea, disprețul pentru pornirea mea nobilă, pentru regretabilul meu succes de distincție.
Emil Cioran în Mărturisiri și anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedenia
... din semiîntunericul de șist
te-ai strecurat cu-o grație neclară
așa cum doar vedenii se strecoară
din umbre în veridicul laxist
m-ai strâns la pieptu-ți străveziu și fin
alunecând prin mine că prin ceară
să nu cumva să uit că se strecoară
vedenii, nu aluzii la destin
castelul dormita cu ochi deschiși
iar noi dansam un vals ușor în noapte
și melodii ca merele răscoapte
cădeau prin spartul lui acoperiș
ce fericit eu mă simțeam și ce buimac
mă fulgerau scântei cu gând de fugă
dar nici o urmă de lacheu ori slugă
să sfarme-n mine stopul cardiac
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu mă iartă...
tu mă iartă te rog că am fost prea timid
cu privirea mereu în podea ațintită
că deși te visam nu puteam să decid
dacă ești dacă nu dacă poți fi iubită
tu mă iartă că vocea o crispam uneori
goliciunea din fire o sfidam ca pe-o taină
că mereu agățăm de cuvinte fiori
încheindu-i din fugă toți bumbii la haină
tu mă iartă că n-am îndrăznit să-ți vorbesc
nici în șoapte măcar cu aluzii în ele
că nici sie-și n-am vrut să-mi respir că iubesc
că o fată de rând că ruptură din stele
tu mă iartă că azi după lungi veșnicii
îndrăznesc să încerc să mă simt fericit
însă una e cert-am făcut-o să știi
că deși nu știam- eu cândva te-am iubit...
poezie de Iurie Osoianu (2 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o toamna tarzie
E o toamnă târzie în mine
Aluzii se aprind, fapte se sting.
Un fluviu turbat mi-e gândirea
Ce în propriile ape se îneaca,
Nu îmi regăsesc nemurirea
În fericirile de altădată.
O ceață aurie îmi acoperă ochi
Instinctu e un vechi anonim
Inutile sunt ghearele sorți,
Totul e unic și atât de sublim.
Se scutură frunzele arămii
Pe rând iși găsesc locul,
Toleranța zace în câmpii
Regretele acoperă totul.
Nori își spun nemulțumirea
Confesiuni deșarte-
Din primăvara vieți mele
[...] Citește tot
poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >