aiurit

Verde aiurit

Poştaşul nu mai trece.
Tu scrii ninsori cu izurile pâinei.
Cătă plictiseală.
Prin marele oraş al pielii mele vin lupi şi miei deodată.
Sălbatec fără lacrimi ce mă sunt!
Mi-a dat un pom la preaiubire cu frunze până la pământ de-albastre.
De când mă plimb a méta-fore mi-e braţul rouă-acoperit.
Azi vin a verde aiurit să-ţi răvăşesc alb moartea.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filamentul cu aripi

Poetul este un om atât de aiurit
încât la data de naştere
mama îi semnează
"Murit..."

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teleleul

E puţin mai aiurit
Şi greu de ţinut în "lesă"
Iar de lume e numit
"Cetăţean fără adresă"!

epigramă de Ioan Nelu Vişan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dictatură

Poporul bătea
Aiurit
Din palme
La persoana
La adresa nu ştiu cui
Se pare a nimănui
Şi se perdea
În derizoriu
Până la capătul
Răbdărilor
După perdele.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de coşmar după demonstraţii

În somnul meu, cam aiurit,
M-am tot sucit în aşternut
Şi-atât de tare-am sforăit
Că şi Guvernul... a căzut.

epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi aleargă după fericire, asemenea unui bărbat aiurit ce îşi caută pălăria, când aceasta e ori în mâna lui, ori pe cap.

citat din James Sharp
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva m-a întrebat odată care era filozofia mea de viaţă şi i-am dat un răspuns aiurit. Ar fi trebuit să-i spun: "De unde naiba să ştiu?"

citat din Rock Hudson
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără temă

Mă cotropeşte o dilemă,
Şi-alunec aiurit pe-o pantă,
Să scriu catrene fără temă,
Şi epigrame fără poantă.

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea era travestită ochilor de iluzie, şi iluzia îţi amăgea ochii. Un rai aiurit, în care cei doi care se zăreau acolo, o altă pereche, singurii locuitori ai pămîntului, ai Paradisului, umblau somnambuli,
ţinîndu-se de mînă, (...)

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama ce se naşte "din senin"... Singura, de altfel, şi cea mai întunecată. Ea este echivocă asemenea unei înmuguriri sumbre - şi generează o muzică de flaut trist şi aiurit. În camere tăcute de hotel sau pe străzi înguste ale unui oraş vechi ea creşte şi ne verifică dezrădăcinarea.

Emil Cioran în Cioran şi muzica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!