agasat

Adevărul chinuit

Un concept total fidel,
De când lumea agasat
Şi tras de păr neîncetat
A ajuns sărmanul... chel!

epigramă de David Boia (13 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţul demnităţii şi independenţei personale nu mă părăseşte o clipă. Şi când pare stins este fiindcă las capul în piept, agasat de respiraţia asiduă a altuia.

citat celebru din George Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria Tereza

Când regele-a trimis, cam agasat,
Pionii şi- ofiţerii la atac,
Regina, singurică în palat,
S-a consolat cu calul în iatac.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Odiseea pieselor albe şi negre (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf la un obsedat de GTA San Andreas

Agasat de semafor,
Călcă zebra fără stres,
Din stânga, zări un motor,
Însă codul n-a mai mers.

epitaf epigramatic de Cosmin Stan
Adăugat de Cosmin Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un trotuar

sunt agasat de o stâncă
vineţie şi moderat ascuţită
mă împiedic de bălţi
semiîngheţate cu un pic
de şampanie de la ultimul
revelion unse discret prin
colţuri mai dezgheţate
trec în basmul meu
pe celălalt trotuar prins în două
tocuri ascuţite împrumutate

pe un trotuar plânge un trepied
mă împiedic de malul însetat
de ştirile revărsate dintr-un ziar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia...

ploaia m-a agasat întreaga zi,
m-am ascuns din calea ei
chiar i-am ocolit bălţile,
totuşi cu o răutate de copil răsfăţat m-a încolţit,
nu am avut încotro "ho parsivo
dă-te la o parte
nu-ţi pierde timpul cu mine,
du-te pe câmpii"
am spus eu falnic
ca un cocoş înaintea cuţitului,
ea grăbită ca o ploaie de vară
nici nu m-a privit,
cu nasul pe sus
aşa mi s-a părut
a trecut meticuloasă pe lângă mine,
nu înainte de a-mi poposi pe frunte
pe haine,
după ce şi-a desăvârşit lucrarea
a plecat
îngâmfată precum a venit.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea des în vers

e nemurirea pe rânduri depănată
de poetul suferind din te miri ce
îşi adună gânduri în oraşul agasat
de luna care e-o poemă în geamul
iubitei unde stau şi cântă iubiţii
opera se-nfiripă pentru ca lumea
s-o înţeleagă din zori până seara
târziu ating tâmplele ninse cu degete
ce mângâie pana limpezită de rouă

prea des recurg la vers prin jilave
iubiri prinse în dansuri năvalnice
frâng tăceri la ceasuri de seară
lângă un pahar într-un colţ afumat
de birt frământat de picioare nervoase

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pompei

mă plimb printre ruinele tale, femeie.
fireşte, cerul este albastru, ca lângă mediterana,
dar cum este posibilă atâtă distrugere?
aleile şerpuiesc pavate cu pietre albe printre statuile decapitate şi
zidurile rămase-n picioare,
pinii răsar de unde nu te aştepţi, vizibili prin câte o fereastră, o boltă
o curte interioară cu un ciot de havuz.
sunt fresce, chipuri de animale desenate cu ce dermatograf pe
tencuiala slinoasă?
menadele sunt roşu-cărămizii - cu ce ruj au fost mâzgălite?
ce amintire, din ce oraş, din ce seară, le umflă sânii rotunzi?
norii trec pe deasupra ca nişte furouri mototolite
furtunile trec şfichiuind bucăţile de cornişă
ca nişte cearceafuri ude de transpiraţie.
fireşte, au mai rămas schiţe vagi de tricliniu,
graminee foşnind lânga pulpa satirului -
dar unde este ruina unei guri râzând cu necaz şi dispreţ,
unde sunt vestigiile ochelarilor de soare, brichetei pall mall, unde
sunt termele
de faianţă şi fard ale snobismului tău?

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!