Toate rezultatele despre afundat
Există articole în Blog despre afundat.
Rezultate pentru afundat în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:
M-am afundat arogant în Absolut: am ieșit un troglodit.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Pungașul Prăpastiei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trogloditul e omul cavernei, ca atare Cioran s-a afundat intr-o pestera. Inca un mascul care confunda Absolutul cu Pestera Muierii.
Mi-am săpat o groapă și m-am afundat prea adânc în ea. Nu sunt sigur că voi putea să revin la suprafață.
citat clasic din Stephen Curtis (ianuarie 2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce m-am afundat în această iubire? Pentru că "te iubesc" sunt cele mai grele cuvinte pe care le cunosc.
aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
A venit o vreme când riscul de a rămâne pe veci afundat în noroi era mult mai dureros decât curajul necesar să înflorești în toată splendoarea.
citat din Anais Nin
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cădere în sine
Stăteam afundat în gânduri și n-am simțit amurgul
Căzând din ramuri, petale de flori îmi umpluseră cutele hainelor.
Amețit, m-am ridicat îndreptându-mă către locul luminat de lună;
Păsările plecaseră, iar oameni mai rămăseseră puțini.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amăgiri
Spre mine mă deschid ca o floare.
Mă ninge solemn cu amăgiri albastre.
Pașii de tină i-am afundat în lumină,
I-am ars cu un gând fugar.
Diminețile mele se deschid în mii de petale
Și cad, cad, peste mine, zăpezi nesfârșite, nelămurite.
Și ce dacă geana zării s-a încruntat îmbufnată?
Pe marginea sufletului i-am dat loc de popas
Unei păsări albastre.
poezie de Magdalena Hărăbor din revista "Arcade", nr. 3 (septembrie 2015)
Adăugat de Magdalena Hărăbor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anormalitate normală
Te-ai aprins in lumina neputinței colosale,
Ca o văpaie in speranțe șterse, mute
Purificându-mi ploile din cer căzute,
Arzând in anotimpuri anormale.
Ți-au judecat migrații de luceferi,
Cenușa adunată-n potul desfătării surde
Ai fumegat in viața-mi fără temeri,
Trezindu-mi simțămintele absurde.
Te-ai afundat in brațele-mi convexe,
Mocnind durerea clipelor trecute
Mi-ai râsfirat in păr, vise-n cuvânt pierdute,
Dormindu-le profund, in incâlciri complexe.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spleenuri (4)
De morb de nostalgie de terestru cad
Mă tot crucesc c-am fost în acest iad!
Boem plutind pe vinul de rubin,
Lăsat de unul singur prin vâltoare,
M-am afundat în cel mai negru spleen
Și în iubirea voluptoasă care doare.
Indiferență. Nici gând de escapadă
Cum să dorești la infinituri plus?
Aștept zadarnic hlamidele să cadă
Peste poeme. Nimic nu-i mai presus.
Se odihnește, alb de inocență, Cerul,
O lene sepulcrală domnește-aici în Rai,
Și veșnicia-i garantată. Știu Misterul
Nu circulă prin galaxii nici un tramvai.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deschideri ilustrative
întâlnesc pe stradă chiștoace de viață
cerșetori în zdrențe ce raze imploră
să străpungă timpul afundat în ceață
mila divină să cearnă sublimă auroră.
nu striviți vă rog galbene amintiri
frunzele căzute din arborele vieții
vreau gândurie toate să fie prevestiri
pe cărările vremii să conducă drumeții.
pe drumuri de lumină văd deschideri vaste
spre sfinții ce veghează la liniște și pace
spre zâmbete solare departe de năpaste
spre cerul cu stele pururea vivace.
marii gânditori neagă gânduri nefaste
să aprofundez opera lor îmi place.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Trăiește ca puiu-n budă"
Expresia e uzuală,
E chiar fecventă și banală.
Etimologic,
E ceva logic:
Puiu-ajuns la locul faptei,
Și-a zis "Viața, o miere și un lapte-i",
Că, fără niciun meșteșug,
Găsești provizii din belșug,
Și, ușurel și sprintenel,
Tot ciugulind pe lângă el,
A tot păpat.
Ajuns în faza de-ndopat
S-a afundat.
Piciorul i s-atrofiat,
Aripile s-au înmuiat,
Iar corpul s-a-ngropat încât
Materia l-a-ajuns la gât.
Deabia dacă mai respira
Și-a început, bietu,-a zbiera.
Da-n curte nu mai era cine
[...] Citește tot
fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >