acrobat

Ultima oră

La Circ...
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Şi...
Acrobatul nu s-a mai sculat...

Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au ţipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Şi-a fluierat...
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat...

Păcat de el!...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

beau puţin cam des -
băutura mă face
mare acrobat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexie

stau cu capul în carte
şi cu picioarele în sus
ca un acrobat

şcoala mea se vede
în lacrimă
ca un castel de apă.

poezie de Mihai Simion
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pregătesc

să fiu frunză de netimp acrobat
pe ramul infinirii de carbon.
Cenuşă a supravieţuirii arzând
pe crestele nicăierii.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrobaţie

Am clădit un vis,
drum suspendat
şi îl străbat pe vârfuri, temătoare.
Şi sufletu-mi de vajnic acrobat
suportă-arsura căii
roditoare.
Acolo-ntre culori de curcubeu
cu mâinile în echilibru,
eu,
crucea mi-o veghez
mereu
puternică asemeni unui tigru.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărâna cotidiană

mă doare talpa gândului păşind prin ţărână
eterna ţărână
nu sunt decât un fluture în vânt
unde am ajuns
desigur nicăieri
aripa sufletului s-a frânt demult
am privit lumea în faţă
nu am ştiut că nu mă vrea
eram un biet venetic rătăcit printre ei
nu m-au văzut ca om
nici ieri nici mâine
de ce faci caz
de un lucru fără haz
azi sunt un sărman acrobat
căzut de pe scena unei vieţi de...
rima să o cauţi tu..
în târâna cotidiană

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi prin ţărână

mă doare talpa gândului păşind prin ţărână
eterna ţărână
nu eram decât un fluture în vânt
unde am ajuns, desigur nicăieri
aripa sufletului s-a frânt demult
am privit lumea în faţă
nu am ştiut că nu mă vrea
eram un biet venetic rătăcit printre ei
nu m-au văzut ca om
nici ieri, nici mâine
de ce faci caz de un lucru fără haz
m-a întrebat odată timpul şi a plecat
azi sunt un sărman acrobat
căzut de pe scena unei agonice vieţi
în târâna cotidiană

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu aripi

m-am cuibărit ca pitpalacul sub pleoapa dimineţii
visul nocturn să-l duc la bun sfârşit
ramuri de doină îmi mângâie pomeţii
timpul ce mi-a rămas este pentru iubit.

vreau să îmi crească aripi de cocori
toamna să zbor către ţările calde
să nu-i simt iernii glaciarii fiori
valuri smaraldine penele să-mi scalde.

hoinară ca vântul lumea să o străbat
cântul privighetorii să unească perechi
să fac salturi pe sârmă ca un acrobat
împletind cu raze amintirile vechi.

în fantezia mea nimic nu s-a schimbat
vara poeziei mă creşte cu tradiţii străvechi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea petalei de cais

luna s-a căţărat până în vârful celei mai înalte crengi
şi asemeni unui acrobat se leagănă
ascunzându-şi surâsul în spatele unui nor răzleţ
câteodată o apucă un chef nebun de joacă
şi nu mai ţine cont de protocol
o floare de cais speriată cumva de acest balans
încearcă să-şi strângă petalele la piept
numai că una dintre ele, ameţită de parfum
se lasă pe spate dorindu-se iubită
şi nici nu bagă de seamă că s-a desprins
şi că pluteşte uşor depărtându-se de celelalte
e fericită. nu bănuie că moartea i s-a strecurat deja în vise
încreţindu-i faţa imaculată
pământul suspină aşteptând...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru precar

Între învăţăturile trecutului şi năzuinţele ce ne străbat,
Pendulăm "de ce"-ul pe hotarul dintre vorbă şi faptă;
Cu fiecare clipă, reinventăm meseria de acrobat,
Încercând să ţinem cumpăna vieţii cât mai dreaptă.

Căutând insistent fragilul echilibru de stare,
Regretul ne jefuieşte de tăcerea din cuvânt
Cu braţul ce-şi încheie întrebător a sa mişcare
Când unul din talere se-nclină spre pământ.

Cumpănirea perfectă fiind în sine dureros de revelatoare,
Nu există nicio bucurie în această lume, pe alocuri, derapată
Fără o pondere mai mică sau mai mare de supărare
Pentru a o echilibra, în bună parte, pe o scară predestinată.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!