acaret

acaret

Acaret. Specimen de casă aciuat prin curte.

definiţie aforistică de David Boia (7 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecaterina Andronescu (PSD), fost ministru al Educaţiei, face pe mironosiţa în dosarul Microsoft, în care e acuzată de DNA de toate cele patru păcate capitale ale unei guvernări: luare de mită, spălare de bani, abuz în serviciu şi trafic de influenţă (pamflet)

Geaba vrea să se disculpe;
Cati este ca o vulpe
Care-ţi intră în grădină,
Deghizată-n gospodină.

Trece falnic' pe alei,
Păcălindu-l pe Grivei,
Intră-apoi în acaret
Şi dă iama-n păsăret.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (13 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiectivele unui veterinar

Trusa, doctorul şi-o poartă,
Prin sătucul dintre vii,
Operând cu multă artă,
Utere şi fudulii.

Dornic satului s-arate
Că-i meseriaş de soi,
Fudulii, angro ar scoate
Din căţei... de usturoi.

Când vecina-i spuse:-"Maică,
Am chiţcani prin acaret",
Gându-i fu la şoricioaică-
Să-i monteze sterilet.

Şi s-a prezentat zevzecul,
Voluntar apoi, mătuşii
Pentru a-i castra berbecul-
Ce servea la spartul uşii.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ica Ungureanu (decembrie 2013)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine numărate, vreo şaizeci de case povârnite care încotro pe singura uliţă, împodobite cu un acoperiş năzdrăvan, a cărui coamă depăşeşte pereţii de chirpici, cu faţada privind spre grădină şi având drept etaj podul cu ferestruică, iar drept acaret un hambar părăduit, un staul strâmb de-a binelea, acoperit cu paie, ici şi colo un puţ străjuit de cumpăna de care atârnă găleata de lemn, două trei bălţi care "o iau din loc" pe timp de furtună, pârâiaşe cărora vaduri întortocheate le înseamnă albia, aşa arată satul Vereşti, ridicat pe cele două laturi ale uliţei, între talazurile piezişe ale trecătorii. Dar totul e proaspăt şi atrăgător; flori la porţi şi la ferestre, perdele de verdeaţă căptuşesc pereţii, ierburi ciufulite se amestecă cu aurul vechi al stufului, plopii, ulmii, fagii, brazii, arţarii, se caţără deasupra caselor "pe cât de sus se pot căţăra". Mai încolo se înşiruie treptele intermediare ale lanţului muntos şi în ultimul plan, albăstrite de depătare, vârfurile cele mai înalte ale munţilor se pierd în azurul cerului.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger canibal

În rochie de bal, regină,
De-un verde fără de prihană
Şi atârnandu-mi greu, spre glezne,
Cu o mândrie otomană,
Mă-mbraţişezi şi mă culegi
Din prea banala-mi existenţă;
Nu am ştiut, nu am simţit
Că viaţa-mi caută cadenţă
In paşi de vals, în paşii tăi;
Mi-ai spus, c-o tentă cronicară,
Că zilele ce vor urma
Vor înceta să mă mai doară.

Atâta dragoste, doar mie,
Mi-ai dăruit să strâng, nebună?
Şi dintr-odata iubesc viaţa
Si Universu-mi cântă-n strună,
Şi văd in ochii tăi sagace
Tot ce n-aveam, fără să ştiu,
Tot ce-mi lipsea, fără să fiu,

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!