absurditate

Ticăloasă Răutate

Ticăloasă Răutate,
Ce duşman tu faci din frate,
Lipsă a înţelepciunii,
Culme a deşertăciunii,
Cu a ta absurditate,
Tu-mpingi omul la păcate.

pamflet de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (1 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurditate

Tinere, natura nu-i înfricoşătoare, oamenii sunt înfricoşători!

Tu trebuie doar să înţelegi natura şi ea va deveni prietenoasă.
Creatura cunoscută cu numele de om este, desigur, foarte inteligentă,
capabilă de a construi orice, de la bârfe la teste pentru sarcină,
şi totuşi distruge două sau trei specii în fiecare zi.

În asta constă absurditatea omului.

poezie de Gao Xingjian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuia să trecem

prin comunism şi perestroika
să dăm peste neomarxiştii
care ne umilesc în fiecare zi
lecţie de absurditate kafkiană
cu perfuzia în mână
scos din spital la miezul nopţii
în stradă să te dai cu patul
sau
cu scaunul cu rotile
prin bucureştiul răscolit de ninsoare
şi mitinguri ilegale te vaiţi
de proteza de la şold
care trebuia schimbată
dar ghinionul a făcut să se rechiziţioneze
spitalul de ortopedie salvator

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, ţară, cum se poate

Ţară, ţară minunată,
Mult prin secoli încercată,
Te-au condus mari domnitori,
Te conduc azi infractori.

Românie, Românie,
Spune-mi, ţară, spune-mi mie,
Nu te trec deloc fiorii
Când conduc azi trădătorii?

Spune-mi, ţară, cum se poate
O aşa absurditate?
Cu atâţia oameni mari,
Eşti condusă de tâlhari.

pamflet de George Budoi din România şi Românii (16 septembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea

Vanitate, Vanitate,
Tu-mpingi omul la păcate!
Tu bagi omul în bucluc,
Şi deştept, şi hăbăuc.

Vanitate, Vanitate,
Tu eşti o realitate:
Sora bună a Prostiei
Şi opusul Modestiei.

Vanitate, Vanitate,
Tu te bagi, te bagi în toate;
Ca şi lumea eşti de veche,
Iar în rele n-ai pereche.

Vanitate, Vanitate,
Tu eşti o absurditate;
Nu ai formă, nu ai corp,
Nu-ţi găsim un anticorp.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Vanitatea şi Modestia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (14 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, fă-mă şi pe mine prost

Adesea uitându-mă oglindă
Vreau să cred că sunt un prost
Cu o privire atât de blândă
De ce îmi caut în viată un rost?
De ce am tras atâta la galeră
Doar ca să învăţ ce-i aia un periost.
Ca să faci acum carieră,
Este suficient ca să fi... prost.
La naştere vegheat de ursitoare
Am tras un destin de intelectual anost
Dar acum mă rog în gura mare
- "Te rog Doamne.... fă-mă prost"
În această mare absurditate
Când lumea învaţă contra-cost
De ce nu există o facultate
În care să înveţi cum să fi prost.
Probabil... e o calitate înăscută
Şi un binecuvântat privilegiu
De aceea nici nu se discută
Iar să gândeşti, e un sacrilegiu.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie îndeobşte îmi place hârjoana, nu bătaia

De pe un balcon s-a aruncat în gol,
n-a văzut nimeni isprava,
dar nici n-a murit.
A rămas cu handicap fizic de parcă nu-l avea mintal,
dar s-a vindecat de cel mintal
şi vrea să trăiască.
Ce absurditate mai e şi asta,
nimeni nu ştie nici chiar handicapatul.

Doamne îmi zic chiar dacă grădina ta e mare
are şi buruieni cât cuprinde,
flori, unele chiar carnivore
şi tot ce ne trebuie pentru a trăi în pace,
dar pacea nu e întotdeauna de găsit.

Mie îndeobşte îmi place hârjoana, nu bătaia
celor cu minţile întunecate,
ăştia sunt nişte animale de luptă
pentru nimicul din ei
şi mereu vor să bată, ori să omoare pe cineva fără motiv,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (23 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara

Deodat' te descoperi aşezat
printre ruine de obiecte hotic împrăştiate
ai vrea poate să fii mortezat,
sensul să le înţelegi şi această absurditate.
Începi reconstrucţia la întâmplare
fără a şti de unde şi care ar fi capătul,
munceşti însă cu sârg şi cu ardoare,
mereu eşti parcă desătul...
Sufletul e părăsit, cuprins de paloare,
intră în declinul hulpav, nesătul...
După epoci de muncă istovitoare
reconstrucţia se dovedeşte a fi
o înfricoşătoare închisoare...
Salvatoare-i doar iubirea hi-fi,
care apare neprogramată,
dă toate planurile peste cap
trecutului pasiv cere camătă,
arme de flori îşi pune în sileap.
Zidurile temniţei, pe cel ce iubeşte
nu pot să-l închidă

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perseverenţa este şarmul meu

cu degete strivite dar sârguincioase totuşi
în pofida atâtor încercări ratate
la care au contribuit inconştient
sub dictări ale unei entităţi
căreia nu-i port niciun fel de recunoştinţă
încerc să fac eforturi întru a urma
o atât de lipsită de relevanţă şi scop nobil direcţie
încât mă mir şi eu, se miră şi mâinile mele
de această subită voinţă de adaptabilitate
această absurditate de a înţelege mocirla existenţială
cochetezi cu metafizica, slabă şi ingenuă fiinţă
râvnind să atingi sferele unei linişti
care nu se poate afla decât într-un univers vegetal
vălul comod şi compact al ignoranţei poate să dispară
însă efortul de a găsi un veşmânt colorat de sihastru
sub care să te ascunzi şi să le acoperi pe toate odată cu tine
nu se ştie dacă va merita osteneala
ignoranţa e şi neconştientizare
conştientizarea e urmată însă
de dorinţa de a ascunde prăpastiile năucitoare

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!