absurd

Redus la absurd

Prin reducere la absurd
dimineaţa păsările cântă deşi pământul de rouâ e surd.
Prin această inovatoare
reducere la absurd
Dumnezeu la abac îşi numără oasele
printr-o aritmetică stătătoare...
Culmea este
că ne dă nouă mereu cu craniu în loc de virgulă!
Tot prin reducere
la absurd
florile înfloresc oamenii şi lunile anului
se schimbă de zile
dar zilele
prin această absurdă reducere
devin inutile.
E absurdă reducerea asta frumoasă
la absurd
şi te-ncrunţi şi mă-ncrunt
fiindcă eşti şi nu eşti
deşi sunt şi nu sunt...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor-mirea

Una e dorul de dor alta e dorul absurd!
Una e să ai dor de dorul cuiva şi alta dor de dorul
nimănui...
E absurd dorul tău! E absurd dorul tău
din tine
de tine
cu cel de care nu mai are dor...
Acest dor de numeşte
dor-mire!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajutor absurd

Ca să urc acea scară,
Trebuie să iau cu mine...
Levierul,
Acest absurd ajutor.
Să prind îndoitura lui
De fiecare treaptă
Şi mâinile să-mi sângereze
În batistă.

După ce voi fi ajuns sus,
Rănile-mi vor fi spălate
Şi vindecate
De măreţia cerului,
Iar sufletul schilod,
De soare oblojit.

Abia atunci voi lăsa
Din mâini levierul, batista,
Şi voi putea să cânt
Cu bucuria libertăţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurd de toamnă

Fântâna-n sete graiul tău mi-aduce
Din taina gurii, învelită-n apă
Şi tot aştept venirea ta să-nceapă
În perne stând, fiindu-mi lenea cruce.
Să-mi urci în văz sosirea ta mioapă
Ce la absurd de toamnă se reduce
Păşind mirări de stih şi flori caduce
Nimicuri, Dumnezeu să le priceapă.
Grădini în mine plumb deschid corolă
Şi a metale curg în temple voci
Iar cugetul cu visul se ancolă.
Pe-altarul de cerneală mă invoci,
Plutesc suit în liniştii gondolă,
Avem în inimi psalmii reciproci...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pikky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Folosiţi-ne scheletele, răspândite absurd pe toată suprafaţa pământului
Scrieţi pe nisipul plajelor: tinereţe.
Apoi căraţi pe tatăl vostru cel senil în spate
Zile fără sfârşit
Direcţie pierdută
Spaime animalice constituie materia primă-a poeziilor noastre

Oare a cui voce poate-atinge miezul de noapte al acestei toamne
Un neîntrerupt dezacord
Ascundeţi-ne scheletele întinse absurd pe toată suprafaţa pămăntului –
Vine toamna.
Nici o umbră de compasiune sau de duioşie: toamna-i deja aici.

poezie de Hai Zi (1987), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuiesc într-o rană

Dacă naşul ţi-e Shakespeare
te întrebi cine-o fi naşa
uite vezi un trandafir
mândru ţi-a furat cămaşa

Sora lui o fi zici naşa
totul pare cam absurd
şi-ai o rană vai cât casa
locuieşti în ea hei eşti surd

Totul pare cam absurd
poemul e-un trandafir
roua-i viaţa ta pe scurt
zis-a naşul tău Shakespeare

N-o mai căuta pe naşa
moarte ţi-a furat cămaşa

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aceeaşi cruce
un mut şi-un surd
dragostea reduce
totul la absurd

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule ! (3 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă redusă la absurd

Umplut de versuri

sau umplut de gol

maxi şi minieresuri

clipa trece rostogol

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (30 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am îndrăgostit de ea pentru că pune pauze între cuvinte
astfel încât pot memora imaginea prezentului absurd.

poezie de Ştefan Munteanu
Adăugat de Ştefan Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostaze

Întâmpinarea ta e cântec de primăvară,
Despărţirea – cântecul mut.
Mângâierea din dulce devine amară
Când inima-i ascunsă-n absurd.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!