abandonare

Pentru omul entuziast nu există criterii, perspective şi calcul, ci numai abandonare, frământare şi dăruire.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abandonare

Când îmi cuprinzi genunchii goi
Şi gleznele cu-atingeri fine,
În lume vreau să ies cu tine,
... Perechea mea de cizme noi!

epigramă de Mihaela Kerestely din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie înseamnă leşin, abandonare, nonrezistenţă la farmec... şi cum orice farmec este dispariţie, cine ar putea găsi o singură poezie înălţătoare? Ea ne scoboară spre suprem...

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De lume mă despart chiar oamenii. Comunicarea nu e decât o lipsă de ocupaţie, o acţiune de prisos, ori un capriciu. Cei mai mulţi au tendinţa de abandonare în cuvinte goale, consider că adevărata esenţă în transmiterea mesajului se găseşte în imagine şi intuiţie.

aforism de Valentina Ioana Pîrlog (februarie 2011)
Adăugat de Valentina Ioana Pîrlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul ne dezvăluie substanţa demonică a timpului; binele, potenţialul de veşnicie al devenirii. Răul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu ştie diferenţia raţional unul de celălalt. Dar simţim cu toţii căldura dureroasă a răului şi răceala extatică a binelui.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu putem să rămânem închişi în noi înşine? De ce umblăm după expresii şi după conţinuturi şi sistematizăm un proces haotic şi rebel? N-ar fi mai fecundă o abandonare în fluiditatea noastră internă, fără gândul unei obiectivări, sorbind doar cu voluptate intimă toate fierberile şi agitaţiile lăuntrice?

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

Două fuioare de fum
care se întâlnesc,
se îmbrăţişează,
dansează lent,
se amestecă,
se contopesc,
apoi se despletesc
şi se înalţă suuus
căutându-se cu disperare,
iar când se întâlnesc din nou,
se risipesc
până la abandonare
şi uitarea de sine.
Ce rămâne din noi?
Doar două semne de întrebare,
ce nu-şi vor afla niciodată răspunsul.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Sângele pulsează în...
tuneluri ce încordează tâmplele.
Motorul trupului zvâcneşte.
Accelerată mâna,
pipăie,
tremură,
înaintează,
ezită.
Adâncul se contractă,
vrea primire,
ape îl străbat
pielea sânului se strânge,
simţind că doare de cerinţă.
Încordarea trupului gol...
tresărire.
Dintr-o dată... relaxare,
apele se retrag liniştite.
Abandonare în letargie,
somn cu vise,
nori ce plutesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (3 mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abandonare

Hai, iubite, dă-ţi capul pe spate
Odihneşte-ţi duhul tulburat
Îţi voi şterge gândurile toate
De trecut nu vei mai fi legat.

Noaptea te va umple de plăcere
Simte fericirea cum răsare
Timpul care trece în tăcere
Îl voi şterge cu o sărutare.

Lasă-ţi inima să se avânte
Ochi în ochi cu jind să ne privim
Acest zgomot o să ne încânte
Geamătul iubirii ce-o simţim.

Amândoi vibrăm precum o strună
Şi în noapte ne abandonăm
Vom rămâne veşnic împreună
În lumina lunii să visăm.

poezie de Sheila Blair, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri albe

printre cuvinte străine
reptilele urcă pe glezne
geometria îşi acute unghiurile drepte
biserica urcă în nori fără enoriaşi

imagini împrăştiate în spaţiu
plutesc într-o relativă abandonare

refuz depărtarea şi reinventez o aşteptare
pe o curbă abisală a unei raze de lumină

răsfoiesc un interval gri
de pe orbita mea
deşertică

migrez solitar imaginar
spre glasul frunzei ce mă cheamă
prin ecouri nelimpezi

copacii nu ştiu nimic

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!