Poezii despre a cuceri natura
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru a cuceri natura în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
* * *
Într-un câmp de levănțică ne vom întâlni la noapte
Dimineața să ne găsească uniți în razele soarelui
Să devenim chiar noi un răsărit din o lume frumoasă
Mirosul pe care îl simțim să ne alunge dintr-o lume mereu grăbită
Viata să ne unească destinele și să trăim frumosul din arte
Să ne sărutări în natura ce ne primește cu ardoare și dulceața necuvintelor
Gestul tău mă va cuceri în fiecare zi
Eu, neprețuita femeie și poezia nescrisă
De mâine voi fi amintirea unei întâlniri grăbite.
poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În natură
În natură, ziua toată,
Am plecat și noi de-ndată,
La cules de floricele,
Să ne bucurăm de ele.
Natura ne dăruiește
O magnifică poveste.
Noi, dacă o cercetăm,
Prin magie demonstrăm:
Într-un spațiu atât de mic,
Est-o mare-mpărăție, dar nu observăm nimic!
poezie de Galina Popescu (12 decembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Femeia natură
Strigătul de disperare al pădurii
se pierde uneori în ecouri.
Oamenii n-au ecou în simțiri,
au nesimțirea de a distruge natura.
Natura se degradează pe zi ce trece,
dar se mai poate repara,
dacă o vom iubi,
ca pe cea mai frumoasă femeie.
poezie de Eugenia Calancea (4 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura în agonie (sonet)
NATURA ÎN AGONIE
(sonet verii toride)
Suspină natura în agonie,
De secetă ce frunza ofilește
Și tot ogorul se îngălbenește,
În urmă lăsând țărâna pustie.
Văpaia în calea ei pârjolește
Plantele și iarba de pe câmpie,
Când curmă viața din natura vie
Și norii de ploaie îi risipește.
Căldura a încins întreg Pământul,
Sorbind apa din râuri și izvoare,
De arșița ce și-a întins veșmântul.
Pe Domnul rog să oprească dogoare,
În moarte a nu fi deznodământul
Naturii agonizând în cuptoare.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Poeții Noștri / 22.07.2022 (22 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi frumoasă de septembrie.
Natura încă-i colorată!
Mai este puțin până în decembrie.
Natura va fi albă toată!
catren de Ovidiu Kerekes (8 septembrie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura
Natura o carte uriașă
Pictată de Creator cu gândul,
Și templu e, cu vii statui
Ce-i reprezintă felurite chipuri...
Tu ești al Domnului copil,
Cu suflet pur, și inima fierbinte,
Privindu-te, dumnezeirea mă pătrunde,
Și prin iubire-mi dă hrană, viață, nemurire...
În ochii tăi albaștri ca seninul
Zăresc Divinitatea care ne conferă
Doar prin iubire propria-i natură...
Și doar așa... descopăr ce e adânc în fire.
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Superba ideea:"Nihil sine deo"-nimic fara Dumnezeu este maxima dupa care autoarea se ghideaza in viata, iar acest fapt se reflecta [...] | Citește tot comentariul
Devotament
Știința sa o pune-n fapte
"Tot albina-i" lucrătoare,
E-n natură sănătate,
Faima inimii de floare.
A-mpletirii-n tot și toate,
Natură cu sănătatea!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezență de spirit ( grook )
Vei cuceri prezentul
de îndată, minut cu minut,
dacă miroși a viitor
și puți a trecut.
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbarea la față
Natura se schimbă la față,
Își pierde din verdele crud,
Plutește o urmă de ceață
Urnită de vântul zălud.
Struguri grei pe-araci se cocoață,
Cocorii privesc înspre sud,
Natura se schimbă la față,
Își pierde din verdele crud.
Pământul e reavăn și ud,
Scârțâieli de greieri se-aud,
O floare de câmp se răsfață
În iz de uscată fâneață,
Natura se schimbă la față.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Din rouă și genune s-a plămădit natura
Ca omul-creatura s-o chinuie, ucidă.
Doar că natura, totuși, deși fără cuvinte,
Se apără de oameni, de ploaia lor acidă.
poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >