Vida

Dacă doreşti să fii iubit, trebuie să dăruieşti dragoste în fiecare moment.

Ana Vida în Aripi arse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

plictis (vezi şi plictiseală)

Plictisul: suferinţă vidă, zbucium difuz. Nu te plictiseşti în infern; te plictiseşti numai în paradis.

definiţie clasică de Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

tinereţe

Tinereţe:

furtună iscată-n abisuri de mare;
suflet purtat de torent;
neastâmpăr, forţă, cutezanţă;
luptă pentru idealul de viaţă;
şi râs, dar şi plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

maturitate

Maturitate:

mare adâncă, dar lină;
iubire statornică, liniştită, deplină;
trăire profundă, amestec
de ploaie şi cer-curcubeu;
şi râs, dar şi plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa este o variabilă independentă, dintr-o ecuaţie de gradul unu... cu o necunoscută, în care singura certitudine este că unicul rezultat, va fi mereu înghiţit de multimea vidă.

aforism de Maria Roibu (15 martie 2012)
Adăugat de Maria Roibu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este şi naivă şi profundă, este şi sinceră şi frumoasă, este şi tânără şi nefericită. E convinsă, până în străfundurile fiinţei ei, că un om care pierde e un om vinovat, care nu respectă regulile jocului. Jocul învăţat de ea încă din copilărie este jocul onoarei, jocul de-a dragostea, fără periclitarea fecioriei. Dar ea nu l-a respectat... Şi a pierdut...

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nouă

Suspendată
de un fir nevăzut de-ntuneric,
o seceră îngustă
– curbată semilună –
se plimbă neobosit,
ferind steluţele cu trup plăpând,
de vârful său ascuţit.

Delicata făptură
poleită cu aur
împodobeşte cerul nopţii
cu minunea puţină,
discretă,
amintind timid
de Luna plină.

Acoperită o vreme
de umbra Soarelui
– magician neîntrecut –
Doamna nopţii, eliberată,

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicii şi pacienţii sunt şi nu asemănători. Se aseamănă prin originea comună, de fiinţe raţionale, dar se deosebesc prin cultură, educaţie, sex, temperament şi starea de sănătate. Medicul psihiatru trebuie să acţioneze ţinând cont de o seamă de manifestări, încercând să corecteze deficienţe şi alunecări spre iraţional, însă pentru medic, ca om, nu se străduieşte nimeni să aibă înţelegere, să realizeze că este tot o biată fiinţă umană, cu bune şi cu rele, că poate avea slăbiciuni, ezitări, căderi şi eşecuri...

Ana Vida în Aripi arse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conflict

Puteţi să râdeţi, voi,
generaţii noi!
Dacă îmi reneg trecutul,
dacă uit de părinţi,
de tradiţii,
de jocurile copiilor naivi şi cuminţi,
sunt pierdut.

Încerc să înţeleg
nerăbdarea şi graba.
Încerc să descifrez
noutăţile lumii voastre
superficiale şi terne,
simplificate, abreviate,
fără sentimente,
doar de ban guvernate.
Încerc să mă modernizez,
să acumulez.

Dar voi?

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi amândoi suntem Buddha sau o Buddhă. Diferenţa e că Buddha care sunt eu e veşnic liberă, vidă, goală, pe când Buddha care eşti tu e plină cu rahat conceptual. De unde ştii că te-ai născut? Dacă nu s-ar fi inventat gândul, cum e în leşin, noaptea în somnul profund mai ştii tu că ai fost născut? Toată cunoaşterea care vine din minte e doar separare învăţată. Înaintea oricărei forme de cunoaştere tu erai, nu-i aşa? Dacă la 80 de ani vine prietenul nostru Alzheimer, noi rămânem, nu? Ce eşti tu înaintea cunoaşterii tale!?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!