Petersburg

Petersburg

Petersburg este fereastra prin care Rusia priveşte spre Europa.

definiţie clasică de Francesco Algarotti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leningrad

Revenii în oraşul meu, pân-la lacrimi cunoscut, în toate,
Până la nervuri, până la ale copilului "maimuţe" umflate.

Te-ai întors aici, aşadar înghite cât mai mult şi repede
Untura de peşte din fluviale felinare leningrădene.

Află urgent ziulica de decembrie, în care din nou
Greţos strop de dohot e mestecat în gălbenuş de ou.

Petersburg! Eu încă nu vreau, nu vreau să mor;
Tu ai toate numerele mele de telefon neliniştitor.

Petersburg! Eu mai am încă multe, multe adrese
La care voi găsi ale morţilor glasuri stinse, funeste.

Eu trăiesc pe o scară neagră, şi în tâmplă, de ori o mie,
Mă loveşte, rupt cu tot cu carne, zbârnâitul de soneie,

Şi noaptea-ntregă aştept oaspeţi scumpi să vină pe cărăruşă,
Noapte-ntreagă mişcând din cătuşele lănţişorului de la uşă.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1930), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi noaptea asta, ajută-mi, Doamne, să rămân viu,
Căci mă tem pentru viaţă, pentru roaba ta anume...
De trăieşti în Petersburg - parcă-ai dormi-ntr-un sicriu.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uluieşte această arhitectură a timpurilor noastre. Şi în general, arhitectura întregului Petersburg este extrem de caracteristică, de originală, şi m-a impresionat întotdeauna tocmai prin faptul că exprimă lipsa de caracter şi personalitate a oraşului de-a lungul întregii sale existenţe.

Dostoievski în Jurnal de scriitor (1873)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndeobşte, pot spune fără părtinire, că de la Petersburg la Niirenberg, balanţa înclină puternic de partea patriei noastre: aici toate sunt în general mai rele decât la noi... Această convingere s-a înrădăcinat în sufletul meu, orice ar spune alţii.

Denis Ivanovici Fonvizin în scrisoare din Germania
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi întregi de nesomn se scurg ca o clipă, scăldate într-o bucurie şi o fericire de nesecat, iar când zorile trandafirii îşi trimit primele raze, revărsându-se în odaia sumbră şi învăluind-o cu draperii fantastice de lumină îndoielnică, cum se întâmplă la noi la Petersburg, visătorul nostru vlăguit, stors de puteri, se aruncă în pat şi adoarme în voia spiritului său bolnav, zguduit de extaz, cu un fel de durere copleşitor de dulce în inimă.

Dostoievski în Nopţi albe, A doua noapte (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holmes: Madame nu trebuie să se grăbească. Nu uitaţi că eu sunt englez.
Nikolai Rogojin: Şi ce?
Holmes: Ştiţi ce se spune despre noi: dacă există un lucru mai rău decât felul cum gătim, atunci e felul în care facem dragoste. Nu suntem tocmai cei mai romantici.
Nikolai Rogojin: Perfect! Nu avem nevoie de idioţi sentimentalişti care să se îndrăgostească şi să se sinucidă. O săptămână în Veneţia cu Madame, după care ea se întoarce la Sankt Petersburg cu copilul, iar dumneata te întorci la Londra cu vioara.

replici din filmul artistic Viaţa particulară a lui Sherlock Holmes (29 octombrie 1970)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era pe la sfârşitul lui noiembrie. Pe o vreme de moină, către ora nouă dimineaţa, acceleratul de Varşovia se apropia în plină viteză de Petersburg. Ceaţa era atât de groasă, încât lumina zilei răzbea cu greu, iar prin ferestrele vagoanelor, de-a lungul liniei ferate, nu se putea desluşi nimic la zece paşi. Printre călători se aflau şi unii care se întorceau din străinătate; cele mai ticsite erau însă compartimentele de clasa a treia: lume măruntă, oameni purtaţi de nevoie şi de treburi zilnice, venind de pe meleagurile mai apropiate.

începutul de la Idiotul, Partea întâi de Dostoievski (1868), traducere de Nicolae Gane
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am coborât din copac şi i-am povestit aviatorului Fedoseev tot ce văzusem.
El se uită în sus: cerul era tulbure.
Fedoseev rămase pe gânduri.
- Ascultă, ştii să citeşti o hartă? mă întrebă el.
- Ştiu - i-am răspuns. Moscova, Sankt Petersburg, Minsk, Kiev, Tbilisi...
- Ehei, ai luat-o pe o scară prea mare. Mă mir că nu ai început cu: Europa, America, Africa, Asia... Altceva te-ntreb: dacă ţi-aş desena drumul pe hartă, ai să ştii să te descurci?
M-am fâstâcit;
- Nu, Vasile Semionovici. Aşa ceva am învăţat la geografie, dar vezi, nu prea...

Arkadi Gaidar în Fum în pădure (1939)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea fugilor

Cartea fugilor

Fulgii fug ca într-o carte, îţi închipui, ai un frate,
Stă-n şezlong şi fluieră şi văzduhul şuieră.
Asta fuse poezia când ne luam cu toţi simbria,
Multe lupte se-ncheiară cu ciocanul şi cu gheară,
A venit o nouă lume cu meduze şi cu spume,
Cu pisici de Siam, Burma, mii de ani ne paşte turma,
Ierburi verzi, ierburi uscate, cum să ieşi cu-o nouă carte?
Un roman briliant, profund ca un gând al lui Tze Dung,
Mi se pare mult mai practic, bei cucută-n mod socratic.
Rank Xerox, Rank-banc, ţipă un puşti din Petersburg Sankt,
Viaţa noastră nu contează când totul se atomizează,
Voi fi un conte, tu o coantă, încearcă să-nţelegi flamandă,
Oh, statueta mea de porţelan, de ce nu pot să fiu un pic uman?
Dar fuga este hotărâtă, Bach ne-nsoţeşte cu o bâtă,
Sărim peste prăpăstii, peste-abisuri, clavirul prelungeşte bisul.
Un cântăreţ din Cuzco se arată, iar fulgii fug ca literele-n carte.
Aspidistra să trăiască, iască, pască, teasc, Fetească.
Genitrix este un truc învăţat de Bill şi Brook,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!