Orion

Orion

Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din mările sudului sau de la capricorn
Atât de pură şi elegantă fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.

Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajişti de fân.
Oceane şi munţi îl văd primăvara plecând
şi cerul nu-şi mai află multă vreme stăpân.

Octombrie urcă din nou peste grădini
înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
şi toată iarna, apoi, corabia de lumini
Deasupra lumii uimite se clatină.

Rege al constelaţiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi îngheţate
Aşa strabate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orion

Nici o corabie nu s-a întors vreodata
Din marile sudului sau de la capricorn
Atât de pura si eleganta fregata,
Cum se intoarce toamna Orion.

Peste paduri inverzite n-a stralucit nicicând
Lumina lui alba. Nici pe pajisti de fin.
Oceane si munti il vad primavara plecând
si cerul nu-si mai afla multa vreme stapân.

Octombrie urca din nou peste gradini
inaltele-i catarge cu vârfuri de platina
si toata iarna, apoi, corabia de lumina
Deasupra lumii uimite se clatina.

Rege al constelatiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi inghetate
Asa strabate noaptea marele Orion,
Corabie leganata în eternitate.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te apropii

Cunoscut episod trist
Cu vânătorul voyeurist,
Zeiţa în superba-i goliciune
Cum de-ai privit-o, spurcăciune?

Ce cruntă răzbunare pe Diana
De par-ar fi muşcat-o iguana
Flăcăul îndrăzneţ avut-a ghinion
Şi-i constelaţie, sărmanul Orion.

Din mit nimic n-am învăţat
Şi m-am holbat la poezie ca năuc
O simt cum se apropie-apăsat...

Pe cerul liricii este al meu destin.
Răsfoiţi-mă, douămiişti, puţin,
Am fost cândva giganticul Beniuc!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afelion

Treptat depărtând cu nemurirea ornicului contiguu, afluent prin Orion,
Plăsmuieşte-l tainic încolţit undeva pe pământ; entitatea sorbului clandestin erupt printr-un liniar avânt spaţial,
Din ale descărcărilor tranzitorii de către legăturile ionice, ce-nchid ciclul întregit al unui trist eon orbital.

Iarăşi, de două ori câte şase,
Va pocni din strident pletorice raze, cristalizând într-un progres de origine hexagonal,
Taina-Totului impenetrabilă a înţeptului Trismegist egipţian.

poezie de David Trăistaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extraterestra

Draga mea extraterestră
Cu aspect umanoid
Îmbrăcată-n blugi şi vestă
Şi cu ADN hibrid.

Te plimbi liber pe planetă
Nu ai şef, nu ai patron
C-ai venit cu o rachetă
Din centura Orion.

Ai ochi mari, privire şuie
Dovleac mare, cranian
Pielea ţi-e un pic verzuie
Şi-ai un chip reptilian.

Pentru mulţi, pari îngâmfată
Fiindcă nu au cum să ştie
Că în geanta ta umflată
E numai tehnologie.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (7 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joia verde

Mi-am pus azi rochiţă verde
cu volane de maci roşii,
vesel pasul meu purcede
către holde din memorii
să cinstească-n Joia Verde
grânele şi stirpea florii.

Ferită să-mi fie casa
de tot ce-i rău şi ghinion,
bogată să-mi fie masa,
lumină din Hyperion,
să-mi fiu pururea mireasa
ce străluceşte-n Orion.

Patruzeci găleţi cu apă
în ritualul morţilor,
sufletele azi adapă
cu albă floare-a Paştilor,
amintirea-mi stă pe-o pleoapă
în Săptămâna Negrilor.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă opresc

la primul semafor din dragoste
pentru tine sărut culoarea
roşie ca focul
din inima ta tăiată cu diamantul
stelei polare
mai fac un popas în limanul
nopţii de osândă şi iubire
mi-e dor să zbor
să fac nebunii la ceasul
nopţii cu patimă
ultima oprire o fac
în braţele ei larg deschise

mă opresc la cumpăna zilei
şi nu sunt hotărât s-o sărut
cu elanul unui adolescent
care dansează noapte
de noapte sub constelaţia orion

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predestinare...

Simt fericire... pe dracu-n patru,
De fericire ştiu să şi latru,
În mama ei dar, iubesc cu cântec,
Parcă aş fi iubit direct din pântec...

Spune franţuzul:-Mon cher, c'est la vie!
Unde anume, la morţi sau la vii?
Oh, c'est le diable! Răspund indecent,
N-am stat pe gânduri să fiu un dement...

iubirea e tot, e tot ce-mi doresc,
Ea doar mă ţine să nu te plesnesc,
Fapta infamă, de nepreţuit,
Ea doar mă are precum un iubit...

"Am fericirea, neiertătoare",
Strigă lumea-n gând dar cu glas tare,
O Dieu me damne, jur pe Orion,
Noroc de ăsta, suna-a ghinion!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 aprilie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinar

Năvodul lung, înţesat cu peşti, venea
Arzând prin apă, lunecos.
Rechinul care-i urmărea ieşirea la suprafaţă
S-a întors încet-încet înapoi în abis.

Daffodil s-a apupat, înşurubându-se înainte
Prin apa roşie-a canalului, cu cinci tone
De argint sufocat în burta ei.
Ancora sforăia în mijlocul lanţurilor.

Iar memoria aduna aşchii întârziate,
Punea scântei de umbră-n sac,
Îşi sufleca mânecile peste dealurile lui Harris
Şi-i jefuia pe Orion şi pe câinele lui, Sirius.

Am trăit cu acel pungaş cumsecade-n mine;
Am trăit cu nişte ani pe care nu i-am cunoscut
Îngrămădiţi pe genunchii mei. Cu aceste două comori
Navigam spre casă prin Marea Celtică.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expansiune

Mă apropii iar timid, vertiginos, de soare,
Ca un bolid pe pista la Nascar, în şablon
Într-un complot mecanic cu Sirius, Orion...
La rându-ne pe-o boltă de-alţi ochi de admiratoare.

Parcă aş fi tot elan de-o praştie romană
Într-un căuş de piele, tot plin nisip, grăunţe
Încă încorsetate în inert, fără s-anunţe
Descătuşat probabil, din strâns... de pică în pană.

Infinitatea-mi certă, cât la Pământ proton,
Îmi lasă totuşi spaţiu să-mi întind timp elastic
În nanofemto curs, ca proba în salt gimnastic...
Să judec, în scurt zbor, ursit de infim pion.

Mă întreb de-a mea mişcare e-n cumul rezonanţă,
Ce-o zi în neştiut va creşte apocaliptic
Să poată împrăştiere contractual, chiar scriptic...
Deznodământ să-şi schimbe, să pier cu importanţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!