Poezii despre Mahala
Rezultate pentru Mahala în creaţii poetice, în ordinea relevanţei şi a calităţii:
Sonet-Fabulă
A ars în mahala o băcănie,
Jupânul cu nevasta-i stau în drum,
Privind sinistrele grămezi de scrum,
Pierduta lor pe veci gospodărie.
Pe când ei plâng, o mare bucurie
Simte un porc din curtea lor acum,
Căci scormonind maidanul plin de fum,
Descoperi cu râtul o scrumbie.
Ce-i pasă de-a stăpânilor avere?
Imundul morfoleşte cu plăcere
Cadavrul din funingeni şi gunoi.
Morală:
A ars în mahala o băcănie,
Şi-i tot aşa în marea Românie
Cu-mbogăţiţii noştri de război.
fabulă de George Ranetti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba
Iubito, iarba din Thailanda
Aduce, verde, cu acasă
Şi cum e ea, aşa
Mai deasă,
Are-un cusur: n-are piranda
Cu fusta creaţă, paraşută
S-o tăvălească, să mă...
Şi n-are Mahala Rai Banda
Nici leruiler, nici vin de masă
Doar certitudinea
Aţoasă
A ursuleţului tip panda
Că nu îs vină şi regrete
Prin iarba lui.
C-ar fi cu pete...
poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gabriela Vrânceanu Firea Pandele ş.a.m.d. (PSD) l-a atacat suburban pe premierul PSD-ist Mihai Tudose (făcându-l securist, fără caracter etc) pentru că s-a opus ca ea să organizeze un Târg de Crăciun în Pţa Victoriei pentru a împiedica manifestaţiile anti PSD
După ce că "siluieşte"
Limba noastră birjăreşte,
Falsa asta cuvioasă
E şi foarte veninoasă.
C-un limbaj de mahala,
Vrea cu mulţi a "duela".
O ascult, rămân perplex:
Asta-i doamnă... doar ca sex.
pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (2 decembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
American Hotel (2)
Baudelaire stătea
în pragul uşii alături de un beţivan,
undeva într-o mahala insalubră din San Francisco.
Beţivanul era în vârstă de un milion de ani
şi mai era încă în stare să-şi amintească
dinozaurii.
Baudelaire şi beţivanul
beau Petri Muscatel.
"Omul trebuie să fie întotdeauna beat,"
a zis Baudelaire.
"Eu locuiesc la American Hotel,"
a zis beţivanul." Şi pot
să-mi amintesc dinozaurii."
"Facă-ţi-se darul să fii veşnic beat,"
a zis Baudelaire.
poezie de Richard Brautigan
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul sat
Creşteam cum florile-n boboci,
Sorbeam raze de soare
Şi tot zglobiul din poteci
Îl adunam, o mare!
Albastrul cela azuriu
Şi verdele-n poiene
Mă îndemna din nou să-i fiu
Un curcubeu pe gene!
Şi toţi ce tineri mai erau:
Ograda, mama, tata...
Împrospătată de culori,
Mahala nouă, satul!
Decor în vatră fremătând
Din glume înţelepte,
Acel izvor, mereu curgând,
Chema băieţi şi fete...
[...] Citeşte tot
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc
Cad stele... Ganduri pica intr-un pahar metalic plin de vise lipicioase.
Ma-ncurc in cuvinte: goale, surde, taioase, mereu gata de lupta.
se nasc dispute, creez inceputuri noi-
Anarhie...
Alearga grabite dintr-un cap in altul, vocifereaza...
spiritul de mahala e in floare.
Se izbesc de zidurile goale si cad late pe pardoseala prafuita.
Privesc in pahar si vad cum se formeaza vartejul.
prins in capcana dau sa fug... nici o scapare.
Cercul a cuprins totul.
Minti slabe, prea nestiutoare sa le stea impotriva cad prada, iar jocul ia sfarsit....
poezie de Dana Brad (aprilie 2005)
Adăugat de Dana Brad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor cubist
La margini te chem,
Să fugim undeva,
Că şi sufletul meu
E o mahala.
Să mergem într-o seară departe-n mahalale
Şi noaptea să ne lege cu negurile ei,
Şă-ţi dau îmbrăţişarea, mai vrei sau nu mai vrei,
Şi eu să cad în focul îmbrăţişării tale.
Ai vrea să fie iarnă, ai vrea să fie toamnă,
Ai vrea ca liliacul să înfloarească brusc,
Să-ţi fiu arheologul, tu - vasul meu etrusc,
Ai vrea să fie o vreme ce nu ştii ce înseamnă.
Dar hai în mahalale ţinându-ne de mână,
Pe străzi cu becuri stranii de-un galben-violet,
Când picură cişmele, pe lângă un bufet
Cu firma povârnită şi preţuri la-ndemână.
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Viaţa mea e un roman (19 ianuarie 1987)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibru
Pentru că văd lumea otrăvită
de ipocrizie şi de egoism brutal,
ar trebui să nu mai vorbesc
despre nuferii nefolositori, despre cuibul de vrabie
de sub streaşina casei?
Pentru că am cincizeci şi şase de ani
trebuie să iubesc, dacă chiar trebuie să iubesc,
numai idei – nu oamenii,
ci idea de oameni?
Pentru că trebuie mult efort pentru a stabiliza
o lume ieşită din ţâţâni,
trebuie ca omul să vadă numai un tovarăş de muncă
şi niciodată un om?
Sunt mai multe înţelesuri decât cele
din cărţile despre economie,
iar o parte a celei mai rele mahala
este luna răsărind peste ea şi
[...] Citeşte tot
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Merită
Două pietre din mijlocul unui drum de ţară
îşi aminteau de când erau spălate de un râu.
Una se văita că a ciobit-o o copită, cealaltă
că e mânjită de ulei negru de motor.
Mai încolo, o băltoacă afurisea o balegă
care îi otrăvise apa de ploaie.
De-o parte şi alta a drumului,
un plop uscat era jelit de un tei jumulit de flori
şi de un dud plin de omizi şi vrăbii de mahala.
Cicoarea suferea că e ştrangulată de volbură
lângă trei maci şi o urzică neierbicizate.
Lacome insecte de toate felurile,
ca nişte pixeli, în mişcare browniană,
scăpaţi din ecranul cerului,
căutau ce le trebuie să mai existe în softul naturii.
Băgat sub o părlărie de paie cu o margaretă,
îmi plimbam umbra dimineţii
exilată din viaţa citadină,
să mă conving că nu sunt de-a locului,
dar merită să revin.
poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproş banal
Ne ninge, azi, cu ceaţă, pe umbrele,
Ai chef de ceartă, eu nu vreau scandal;
Scrâşneşti apocaliptic din măsele
Şi îmi ferfeniţeşti rochia de bal.
De ce-mi scoţi ochii,-n loc de serenadă
Cu un reproş sarcastic şi banal,
Într-un limbaj de mahala, în stradă?
Şi fără bani susţii un recital.
Un trecător se-opreşte,-şi face cruce,
'L înjuri de mamă şi te dai la el,
O ia la fugă, bietul, se tot duce
Şi-ţi cade ciuda pe un biet căţel.
Pe gheaţa, ca oglinda de sticloasă
Aluneci când o piedică îţi pun.
Ce piruetă-ntr-un picior, frumoasă
Şi ce extaz, de jos, să te adun!
[...] Citeşte tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >