Incertitudini

Ovalul întunecat al oglinzii
Tremură ca frunzele toamnei în vânt
Spânzurat lejer de marginea grinzii.
Incertitudini!... Şi Doamne, câte sânt.

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efigie

Sortit învierii
aşa a fost predestinat
pământeanul neaoş
pe lângă patimi şi ispite
peste spasme şi incertitudini
dincolo de rătăciri şi căutări
ar putea să apară
în fine regăsirea
angelică şi definitorie
undeva mai apoi
într-un univers oniric
poate chiar mesianic.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecând de acasă

Locurile străine ajută mintea să plutească-n libertate
Şi te reduc la la o asemenea simplitate
Încât e de ajuns dacă vei şti
Doar cuvintele: "Noapte bună", "Bună ziua, dumitale"
Şi "Merci".
Nu vei avea habar şi nu vei rosti:
"Viaţa mea este sfâşiată între indubitabile incertitudini existenţiale."

poezie de Garrison Keillor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nocturn

ca un somn al pietrei
aripa nopţii
se răsfrângea în tăcerea
sângelui scurs printre oase

asemenea oglinzii
durerea părea de două ori mai grea
mă confesam întunericului
din venele pline cu aceleaşi incertitudini
să pot vedea în negrul clar
dacă răsuflul meu livid
va mai putea da existenţei
vreun vis

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Număr cercuri desenate
cu sevă de timp muced
pe cioturile inspiraţiei
tăiate
de securea necuprinderii.
Între mine şi
teroarea pustiului hotărât
să dea ocol infinitului
există un cortegiu de vămi
fericite
să pună piedică la optimismul
morţilor incurabili.
Mi-am ancorat naşterea la
ţărmul unui crepuscul păzit
de corali cu vârsta evadată
din somnul stupid
al adâncului -
garaj
pentru epave de incertitudini.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe nisip
încins de muţenia chemărilor noastre
timpul a pus la fiert ibrice
gravate cu însoriri braille
pare uşor tomnatic
să vezi orizontul hlizindu-se
la clipocitul palidelor
dulcegării marine

deasupra suferinţei se prostituează
gloria baloanelor de incertitudini

ecouri dezertoare din înecuri
incubează în călduri frigide
germenii daltonismului erotic

ne domină suprarealismul
semnelor de solidaritate
cu gropi pregătindu-se să aterizeze
pe piste de compromisuri ghimpate.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşti în mine, ca într-un acvariu

priveşti în mine, ca într-un acvariu
dezbrăcat de imaginaţia prezentului rănit.
viaţa se schimbă singură, baby.
viaţa pictează cu buzele,
cuvintele înoată, dincolo de realizarea
discretului umor şi a unei fine ironii.

priveşti în mine, sprijinit pe iluzii
surprinse de inocenţa acvariului zidit manolic
pianul cântă, acompaniat de o orchestră.
te invit la o cafea.
ne vom cunoaşte mai bine
sub cerul pătat de incertitudini.

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când scriu

Coloane
cresc în cerurile care se deschid,

credinţa împrumută piele albă de crin
respiră înalt iubirea de înger
şi zboară cu aripi de porumbel.

Pe când scriu cu emoţie sufletul în cuvinte
mâinile capătă amprente divine,

lucrurile dobândesc strălucirea gândirii.

Iar când schimbarea se produce şi în natură
coboară peste lume ameninţarea,

viitorul are incertitudini neprevăzute
şi trebuie găsite forme de apărare
înainte de a fi prea târziu.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei incertitudini

Atât de coaptă de iubit,
Atât de crudă de păstrat.
Prea multe într-un singur strat...
De evitat, sau de dorit?!

Îmi pare de nerefuzat,
Pe cât de greu de cucerit.
Atât de coaptă de iubit,
Atât de crudă de păstrat...

Prin ea te simţi hipnotizat
Şi nu ştii de-ţi va fi sfârşit,
Sau paradisul mult visat.
Atât de crudă de păstrat,
Atât de coaptă de iubit.

rondel de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o menire!...

rămaşi la mijlocul timpului
sub cerul pătat de incertitudini
zâmbim pipăiţi de
ramificaţia dezordonată
a salturilor plângăreţe spre
alte împrejurări venite pe lume
ca şi noi pur şi simplu
în căutarea cuvintelor
încă neştiute

am ajuns din urmă
vârsta grizonată cu
orizont prăvălit în apus
greu ni se deschide o
uşă spre lumea surprinsă de
inocenţa lucrurilor primordiale
cu ploi de melci
să avem din ce face podoabe
din forme şi culori diferite
să nu spunem că nu avem

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!