Impuls

Impuls

E trist că dorul şi ispita cea adâncă
Nu vor să moară-n mintea mea bătrână, încă?
Tânăr fiind aveau şi rost şi înţeles;
Ce mă mai ţine azi în poezii, eres?

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrepătrundere

Mi-ai pătruns în suflet,
Iubita mea, plăcut fior
Te înconjor
Tu eşti ceva înălţător
Un nou impuls de viaţă poate,
De departe gândurile-mi
Mai mult. Un vis stăruitor.

poezie de Mihai Leonte (9 noiembrie 1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impuls

Impulsul momentului
Stăruie şi acum
În amintirea mea.
Pasul făcut necondiţionat,
Încărcat cu dăruire
Alimenta un foc lăuntric
Fără viitor...
Doar cu strălucirea unei clipe!
In urma lui,
Tinereţea râdea fericită!
Raţiunea deschide aripi
Şi merge mai departe...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ce timp ploios
pentru aducere-aminte.
nu-mi servesc la nimic
cuvintele dulci -
pielea mea cu porii deschişi
în nopţi de august.
te scuturi de umbre, mă înalţi
lumina ochilor tăi.

dincolo de retină
rup lanţul munţilor de tăceri.

adierile clipei
ne poartă parfumul de vanilie
din impuls.

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apolinic şi dionisiac

Am auzit că Dumnezeu a murit
dar când privesc pe înserate
spre ochii tăi ce scânteiau
plini de idei nesăturate
şi visuri din adâncul meu furate
îmi pare că..
l-am regăsit.

Era un zbucium îngeresc
dar ma cuprinzi aşa haotic
şi dacă mă atingi complice
într-un impuls barbar hipnotic
în demonul ce zace-n tine
am înţeles... mă regăsesc.

poezie de Andrada Simion (7 iunie 2018)
Adăugat de Andrada Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectru potenţial

Dacă timpul
E imaginar
Şi spaţiul virtual
Dacă materia
De divide
La infinit
Până la stadiu
De energie condensată
Dacă pe aici
Toate-s relative
Aproximative şi echivoce
Ba chiar e imposibil
Să fie particule cu impuls
Şi poziţie certă
Dacă suntem conştienţi
De toate astea
Atunci noi va trebui
Să fim inventivi
Ingenioşi şi inteligenţi
Prevăzători şi creativi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (18 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impuls

oglindirea în ochii tăi nu e un atu

mai mult decât ochi vedem
nespusele noastre confesiuni
îmbătrânite secrete
stau aruncate ca nişte rufe
nespălate de vreme
şi eu nu vreau să văd asta
când te privesc
nu nu

Când ne privim vreau să
cădem amândoi
cu tulpinile rupte
pe pământul ăsta negru şi
ud să numărăm ondulaţiile
petalelor oglindite
în ochii noştri

să ascultăm universul

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Hasnaş din Să nu citeşti asta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instabilitate

O implicare pasivă,
O delăsare sau renunţare asertivă,
Un impuls de moment,
Status: absent
Un element dintr-un alt decor,
O piesă mutată întâmplător,
O armonie de culori complementare,
O trăire ingenuuă, o stare.
Un argument susţinut,
O ipoteză bogată-n conţinut,
Un caz, mai multe variante,
O concluzie cu soluţii disonante.
O izolare de prezent,
În căutare de perfect,
A unui lucru concludent,
Dar nu şi coerent.
O încercare eşuată,
O escapadă planificată minuţios,
Ieşită de sub control,
Un greşit sincron.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcere

N-a fost cu neputinţă. N-a fost greu.
Aseară am vorbit cu Dumnezeu.
La fel de clar, de simplu, de senin,
Cum ai tăifăsui cu un vecin...
E drept că El tăcea. Sau, mai curând,
Iradia în fiecare gând,
În fiecare şoaptă şi impuls,
În fiecare zbatere de puls.
Doar eu grăiam. Şi iată că, treptat,
Discursul în tăcere s-a mutat,
Tăcerea s-a umplut de sens şi ţel,
Tăcerea era drumul către El.
Aşa-I vorbeam. Spunându-I tot, deschis,
Aşa-I vorbeam: Abis lângă abis.

poezie de Eugen Dorcescu din Biblice (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagănul prunciei

Leagănul prunciei s-a rupt.
Corzi împletite atârnă abătute de pe creanga nucului.
Scoarţa viciată sprijină solul.
L-am părăsit şi a sfârşit.
Oare la fel se iveşte şi cu oaamenii pe care-i dispensăm?
Oare se îndeamnă sporadic să cuprind cu tălpile gazonul adipos,
Să mi se-nsteleze ochii zâmbind sensibil,
Să spun primul cuvânt şi să-mi întoarcă vorba,
Să-i mângâi nodul strict şi să-i ofer impuls?
Oare?

poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!