Epigrame despre Destinul

Rezultate pentru Destinul în creaţii epigramatice, în ordinea relevanţei şi a calităţii:

Cum trăia şi huzurea,
Doar un soţ îi mai lipsea;
Azi destinul n-o răsfată:
Are soţ, dar n-are viaţă.

O fabuloasă-ascensiune
Îţi e destinul - toţi o ştim -
Dar îţi păstrăm compasiune
Că-ntre poeţi ai pe Nigrim.

Destinul, din născare
N-a fost cu el amabil.
De-abia aici el are
Un domiciliu stabil...

epitaf epigramatic de Ion Pena din Scrieri (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Diogene, ştiţi şi voi,
Aşa i-a hărăzit destinul:
Să locuiască în butoi…
Dar mai întâi băuse vinul.

La "Judecata de apoi"
Prezenţa sa va fi activă:
Dar nu ca duh, cum fi-vom noi,
Ci nota lui explicativă!

Maimuţa-n om s-a transformat
C-aşa a fost destinul său,
Dar între timp s-a resemnat...
Putea să-i fie şi mai rău.

Copacul din al meu sicriu,
Destinul şi-l cunoaşte bine
C-atâta vreme cât sunt viu,
Nu poate fi-ngropat cu mine.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul este declarat:
Decadenţa-n România
A-nceput-o Cincinat
Şi-o termină Crevedia.

Profund simbolic mi se pare
Destinul marelui satrap:
Visând pământul la picioare
L-a dobândit, în schimb, la cap.

Ferecat stă magazinul
Cu lăcate încuiate,
Imitând perfect destinul
Şefului de unitate!

<< < Pagina 1 >

Destinul